Deoarece am vazut că iar circulă acest mesaj pe internet, în special pe fb, am spus să îl postez şi pe blog...pentru cei care l-au ratat ..şi sper să fie foarte puţini acei indivizi :D
joi, 29 decembrie 2011
joi, 22 decembrie 2011
marți, 6 decembrie 2011
Fantasy..
...o nouă leapşă preluată de la Radu.
Nu scrie nicăieri dacă locurile trebuie să fie reale sau fictive, astfel încât acestea sunt cele cinci locuri de vis pentru mine (ordinea este aleatorie):
Rivendell
Hogwarts
Narnia
Wonderland
Willy Wonka`s chocolate factory
Leapşa merge mai departe către Alina şi Alexandra...
Nu scrie nicăieri dacă locurile trebuie să fie reale sau fictive, astfel încât acestea sunt cele cinci locuri de vis pentru mine (ordinea este aleatorie):
Rivendell
Hogwarts
Narnia
Wonderland
Willy Wonka`s chocolate factory
Leapşa merge mai departe către Alina şi Alexandra...
No expectations = no disappointments...
...but sometimes you can get really pleasant surprises! :D (Spoiler alert!)
Şi asta s-a întâmplat aseară când am fost să vizionez partea 1 din Breaking Dawn. Fiind păţită cu celelalte filme care nu prea s-au ridicat la aşteptările mele, nu am vrut să îmi fac prea mari speranţe nici cu al 4-lea film din serie. Si până la urmă bine am făcut pentru că astfel, entuziasmul a fost mult mai mare când am realizat ce bună a fost regizarea acestuia. Fiind doar prima parte a filmului, majoritatea secvenţelor s-au axat pe relaţia celor doi protagonişti mai mult decat orice (ştiu că pe asta se bazează filmul în general, dar acum a fost diferit..mai special puţin :D ). Oricum asta nu înseamnă că nu a lipsit acţiunea, umorul sau chiar anumite părţi..creepy (aş spune eu). Secvenţa preferată: la sfîrşitul peliculei când are loc transformarea Bellei în vampir...efectele speciale..cum i se vindecau toate rănile şi devine perfectă ..modul în care îşi aduce aminte de momentele "umane"..
Toate acestea completate de un soundtrack fantastic, cu melodii puse la locul şi momentul potrivit m-au facut să ies din sala de cinema la fel de agitată şi zâmbăreaţă ca un copil după ce a văzut primul film cu Moş Crăciun!
Vă recomand să îl vizionaţi cât mai rapid! :D
Ah...'Flightless bird, American mouth' and 'Bella`s lullaby' are back :x
Later edit: Radu, observă te rog, că am pus diacriticele :P
Şi asta s-a întâmplat aseară când am fost să vizionez partea 1 din Breaking Dawn. Fiind păţită cu celelalte filme care nu prea s-au ridicat la aşteptările mele, nu am vrut să îmi fac prea mari speranţe nici cu al 4-lea film din serie. Si până la urmă bine am făcut pentru că astfel, entuziasmul a fost mult mai mare când am realizat ce bună a fost regizarea acestuia. Fiind doar prima parte a filmului, majoritatea secvenţelor s-au axat pe relaţia celor doi protagonişti mai mult decat orice (ştiu că pe asta se bazează filmul în general, dar acum a fost diferit..mai special puţin :D ). Oricum asta nu înseamnă că nu a lipsit acţiunea, umorul sau chiar anumite părţi..creepy (aş spune eu). Secvenţa preferată: la sfîrşitul peliculei când are loc transformarea Bellei în vampir...efectele speciale..cum i se vindecau toate rănile şi devine perfectă ..modul în care îşi aduce aminte de momentele "umane"..
Toate acestea completate de un soundtrack fantastic, cu melodii puse la locul şi momentul potrivit m-au facut să ies din sala de cinema la fel de agitată şi zâmbăreaţă ca un copil după ce a văzut primul film cu Moş Crăciun!
Vă recomand să îl vizionaţi cât mai rapid! :D
Ah...'Flightless bird, American mouth' and 'Bella`s lullaby' are back :x
Later edit: Radu, observă te rog, că am pus diacriticele :P
joi, 1 decembrie 2011
miercuri, 30 noiembrie 2011
Pentru Radu..
..al meu prieten drag, pe care îl cheamă şi Andrei! La Mulţi Ani! :* >:D<
...melodia este pentru că mi-e dor să ascultăm muzică împreună >:D<
...melodia este pentru că mi-e dor să ascultăm muzică împreună >:D<
vineri, 18 noiembrie 2011
Not a "Pretender"
Stiu ca v-am innebunit cu Xfactor-ul anul trecut...fac acelasi lucru si anul acesta, dar de data asta, varianta USA. Omul asta este genial!!
Please, enjoy!!!
Please, enjoy!!!
Viata...
"O viata! Cateva zile si apoi, nimic! Te nasti, cresti, esti fericit, astepti, apoi mori. Adio! barbat ori femeie, nu te mai intorci pe pamant. Si totusi, fiecare poarta in el dorinta infrigurata si realizabila a vesniciei, fiecare este un fel de univers in univers si fiecare piere cu desavarsire in gunoiul altor zamisliri. Plantele, animalele, stelele, luminile, totul prinde viata si apoi inceteaza de a fi pentru a se preface. Si nici o fiinta nu se mai poate intoarce, fie ea ganganie, om sau planta!"
("Bel Ami"- Guy de Maupassant)
("Bel Ami"- Guy de Maupassant)
vineri, 11 noiembrie 2011
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Radu are carti de dat..
.. si le da gratis! Trebuia sa "fac reclama" inca de prima data cand i-am vazut post-ul dar mintea mea era probabil in cu totul alta parte. Dar inca nu e tarziu, sper :D Link catre blog-ul lui Radu! Luati de aruncati o privire, nu se stie niciodata; poate cartea pe care o cautati de foarte mult timp o veti regasi in lista lui. Lecturare placuta! :)
duminică, 11 septembrie 2011
miercuri, 7 septembrie 2011
marți, 6 septembrie 2011
Şi atunci ce facem?
Mi-am adus aminte de articolul în care am scris despre faptul că nu există un "moment potrivit" pentru a spune/face anumite chestii... dar ştiu că există, sau vreau să cred că există, o "persoană potrivită" pentru fiecare. Acea jumătate care îţi lipseşte, acea parte din tine care ştii că nu e întreagă, acea persoană care te completează perfect, acea persoană a cărei defecte le ştii şi totuşi sentimentele sunt la fel. Deşi teoretic perfecţiunea nu există, persoana perfectă pentru noi e acolo undeva şi ne aşteaptă...iar noi simţim când el/ea e "cel/cea potrivit/ă", când nu îţi poţi închipui că poţi fi cu altcineva...pur şi simplu simţi că aşa ar trebui să fie..problema apare atunci când el/ea nu simte la fel. Atunci, ce facem?
duminică, 4 septembrie 2011
Dacă tot a venit toamna..
...s-a aşternut şi melancolia peste oraş...radio-ul poate să îţi aducă aminte de atâtea melodii demult uitate..
sâmbătă, 3 septembrie 2011
miercuri, 24 august 2011
miercuri, 27 iulie 2011
duminică, 24 iulie 2011
Lumea a luat-o razna...
..dar asta nu e o noutate. Lucruri rele se întâmplă în fiecare zi, ba chiar mai multe decât ne-am putea imagina, din păcate. Momentele mai dure sunt atunci când vezi că se întâmplă unele după altele şi afli imediat de ele, cum s-a întâmplat în ultimele două zile. Aflu prima dată că o bombă a fost pusă într-o clădire în centrul capitalei Norvegiei (Oslo), ca mai apoi să aud despre decesul a cel puţin 80 de persoane tot în Norvegia, undeva pe o insulă în sud...tineri studenţi ce au fost împuşcaţi cu sânge rece de un dezechilibrat mintal (părerea mea), deghizat în poliţist. De asemenea ieri aflu că Amy Winehouse, mult cotroversata artistă britanică, a decedat la domiciliul ei din Camden-Londra, cauzele fiind necunoscute încă (serios?!).
Pe mulţi poate nici nu îi intereseaza această ultimă veste, dar am scris despre ea pentru că Amy era o figură publică şi există milioane de oameni care îi ascultau muzica, care îi urmăreau prestaţiile sau chiar viaţa personală şi care încă sunt şocaţi de cele întâmplate. Şi ştiţi care e de fapt partea cu adevarat tristă?! Că cele întâmplate nu îi împiedică pe cei dependenţi de droguri să renunţe la ele, nu îi vor convinge să meargă la clinici de dezintoxicare, nu îi va trezi la realitate. Nu cred că îi va fi învăţătură de minte nici măcar fostului ei soţ, în braţele căruia artista şi-a dat ultima suflare. Ei vor fi puţin speriaţi sau şocaţi la început, dar apoi vor continua să facă ce ştiu ei mai bine. Şi când te gândeşti că sunt atâţia artişi care au avut astfel de sfârşituri tragice; artişti care erau modele pentru fani...măcar din acest motiv să se oprească puţin, să se gândească dacă se merită să îţi iroseşti viaţa în acest fel..
Pe mulţi poate nici nu îi intereseaza această ultimă veste, dar am scris despre ea pentru că Amy era o figură publică şi există milioane de oameni care îi ascultau muzica, care îi urmăreau prestaţiile sau chiar viaţa personală şi care încă sunt şocaţi de cele întâmplate. Şi ştiţi care e de fapt partea cu adevarat tristă?! Că cele întâmplate nu îi împiedică pe cei dependenţi de droguri să renunţe la ele, nu îi vor convinge să meargă la clinici de dezintoxicare, nu îi va trezi la realitate. Nu cred că îi va fi învăţătură de minte nici măcar fostului ei soţ, în braţele căruia artista şi-a dat ultima suflare. Ei vor fi puţin speriaţi sau şocaţi la început, dar apoi vor continua să facă ce ştiu ei mai bine. Şi când te gândeşti că sunt atâţia artişi care au avut astfel de sfârşituri tragice; artişti care erau modele pentru fani...măcar din acest motiv să se oprească puţin, să se gândească dacă se merită să îţi iroseşti viaţa în acest fel..
There for you
For the moments when you feel weak, angry, sad or hopeless...there for you to brighten up your day..
sâmbătă, 23 iulie 2011
More talent
Vuiesc toate paginile de internet cu ştiri despre un anume serial muzical ce va începe în toamnă pe ProTv, aşa că am decis să citesc şi eu un articol să văd despre ce este vorba. Probabil cei de acasă ştiu deja, dar eu cum nu prea stau să citesc presa românească, acum am aflat următoarele: în urma unui casting, au fost aleşi douăzeci de tineri talentaţi pentru a face parte din formaţia La-La Band şi pentru a apărea în acest serial. Nu voi fi în ţară deci nu il voi putea viziona...deşi, chiar dacă eram, nu cred că schimba situaţia pentru că eu nu prea mă uit la tv in general. Nu ştiu cum va fi acest nou proiect, dacă va avea succes sau nu, dar sincer sper ca formaţia să iasă în evidenţă, să fie apreciată, pentru că într-adevăr acei tineri chiar au talent, chiar au voci bune şi foarte bune care merită a fi ascultate şi promovate (şi pun pariu că nici nu trebuie editate foarte mult).
Cred că acest grup a venit la momentul potrivit, pentru că era şi timpul să se mai schimbe ceva în peisajul muzical, pentru că eu una sunt săturată de atâta muzică popcorn ce se difuzeză la ora actuală.
Şi pentru a da un exemplu, uitaţi prestaţiile care mi-au atras atenţia:
Enjoy!
Cred că acest grup a venit la momentul potrivit, pentru că era şi timpul să se mai schimbe ceva în peisajul muzical, pentru că eu una sunt săturată de atâta muzică popcorn ce se difuzeză la ora actuală.
Şi pentru a da un exemplu, uitaţi prestaţiile care mi-au atras atenţia:
Enjoy!
joi, 21 iulie 2011
Străinătatea- "ţara" tuturor posibilităţilor
Am vrut să scriu acest articol în urma discuţiilor pe care le-am avut cu diverse persoane ce nu încetau să spună cât de norocoasă sunt că am reuşit să ajung în Anglia şi cum nu există ţară mai îngrozitoare decât România.
În ultimii ani au plecat atât de mulţi oameni în alte ţări (Italia fiind fruntaşă) încât uneori stau şi îmi imaginez că o să vină momentul în care în România o să rămână doar pensionarii şi câinii vagabonzi. Din fericire e doar imaginaţia mea, pentru că ştiu destul de mulţi tineri care nu ar pleca niciodată din ţară pe o perioadă nedeterminată, ba mai mult vor din toată inima să stea şi "să schimbe ceva". Şi pentru asta, îi admir! Nu vreau să par ipocrită, pentru că îmi imaginez că unii se întreabă de ce am plecat dacă tot sunt de partea celor care au rămas. Ştiu că am plecat de bună voie, deşi aş fi putut să rămân să încerc alături de ceilalţi, iar părerile sunt împărţite: unii ar spune că sunt o norocoasă pentru că am avut şansa asta, alţii ar spune că am fost laşă pentru că am ales varianta mai simplă, de a pleca în străinatate unde e mult mai uşor decat acasă.
Eu aş spune că sunt undeva la mijloc. Da, am avut oportunitatea de a pleca şi am profitat de ea, în primul rând pentru că ceea ce îmi doream să fac nu prea era luat în serios acasă (sau din contră, la noi e atât de serios încât în loc să reprezinţi media, ajungi să fii o marionetă a ei şi a societăţii), iar în al doilea rând a fost şi influenţa din partea celorlalţi- în special a familiei (oricum eu am luat decizia finală, nu a "vorbit" nimeni în locul meu).
Apoi aş vrea să clarific un lucru: nu e cu nimic muuult mai uşor aici. E mai organizat, mai disciplinat şi punct. În privinţa învăţământului, programul e într-adevăr mai lejer, dar am auzit că examenele (la liceu de exemplu) sunt destul de solicitante şi ca numar sunt în jur de 7 sau 10 (la noi s-a ajuns la doar 3 aşa că, să nu ne plângem). La facultate probabil e mai uşor să faci un eseu decât să toceşti ca un nebun pentru un examen, dar chiar şi eseurile alea îţi dau puţină bătaie de cap, stres şi muuulte ore la bibliotecă (plus că există destul de multe cerinţe şi reguli pentru "un simplu eseu").
În viaţa de zi cu zi, aceeaşi treabă. Oamenii când merg în vizită în altă ţară pentru o săptămână sau două văd aproape tot timpul numai părţile bune. Dar trebuie să locuieşti în acel loc măcar şase luni pentru a realiza că în primele săptămâni părerile tale erau puţin exagerate. E şi normal să fii uimit şi fascinat de fiecare loc nou, de frumuseţile lui, de oameni, de civilizaţie etc., dar măcar atunci când te întorci acasă nu începe să arunci cu noroi în tot ce e românesc. Sincer, nu e frumos şi asta nu te face cu nimic mai bun sau mai civilizat, dar totuşi ai pretenţia asta atât de la tine cât şi de la ceilalţi compatrioţi.
Din păcate, ţara noastră are multe puncte slabe şi de aceea oamenii duc totul la superlativ atunci când vine vorba despre semenii noştri de peste hotare. Eu sincer aş spune că de fapt, totul este "o idee" mai bun, "o idee" mai curat, "o idee" mai frumos etc. Şi aici, de exemplu, există furturi, crime, escrocherii, mirosuri ciudate prin mijloacele de transport, gunoaie pe jos, cerşetori pe stradă (pe cele din urmă le vezi mai puţin decât în România, dar tot există) şi lista poate continua. În Londra cel puţin, găseşti o lume întreagă (la propriu) şi e normal că o să vezi unii oameni mai civilizaţi decât alţii, mai drăguţi, mai politicoşi, dar oi negre sunt peste tot.
Ca român, e destul de dificil în Anglia pentru că nu ai drept de muncă şi atunci trebuie să te rogi de unu, altu să te bage undeva la negru. Excepţie sunt studenţii care primesc permisul de muncă, cât şi alte persoane care reuşesc să urmeze cât mai multe cursuri aici şi să demonstreze că sunt la un nivel foarte bun pentru a lucra într-un anume domeniu (sau mai poţi avea permis de muncă dacă te căsătoreşti cu o persoană de origine britanică sau o persoană care are deja permis de muncă :D )
Nu încerc să descurajez pe cineva, să arăt că ar fi foarte greu în alte ţări sau ceva similar, pur şi simplu încerc să arăt că peste tot e aproximativ la fel, dar noi românii suntem atât de frustraţi şi săturaţi de propria ţară din cauza sistemului şi a conducătorilor, încât nu vrem să vedem decât ce e rău în ea. Şi bineînţeles vedem numai ce e bun la alţii.
Când am ajuns în Anglia eram convinsă ca nu voi mai pleca, că voi rămâne aici ...acum, nu mai sunt atât de sigură.
În ultimii ani au plecat atât de mulţi oameni în alte ţări (Italia fiind fruntaşă) încât uneori stau şi îmi imaginez că o să vină momentul în care în România o să rămână doar pensionarii şi câinii vagabonzi. Din fericire e doar imaginaţia mea, pentru că ştiu destul de mulţi tineri care nu ar pleca niciodată din ţară pe o perioadă nedeterminată, ba mai mult vor din toată inima să stea şi "să schimbe ceva". Şi pentru asta, îi admir! Nu vreau să par ipocrită, pentru că îmi imaginez că unii se întreabă de ce am plecat dacă tot sunt de partea celor care au rămas. Ştiu că am plecat de bună voie, deşi aş fi putut să rămân să încerc alături de ceilalţi, iar părerile sunt împărţite: unii ar spune că sunt o norocoasă pentru că am avut şansa asta, alţii ar spune că am fost laşă pentru că am ales varianta mai simplă, de a pleca în străinatate unde e mult mai uşor decat acasă.
Eu aş spune că sunt undeva la mijloc. Da, am avut oportunitatea de a pleca şi am profitat de ea, în primul rând pentru că ceea ce îmi doream să fac nu prea era luat în serios acasă (sau din contră, la noi e atât de serios încât în loc să reprezinţi media, ajungi să fii o marionetă a ei şi a societăţii), iar în al doilea rând a fost şi influenţa din partea celorlalţi- în special a familiei (oricum eu am luat decizia finală, nu a "vorbit" nimeni în locul meu).
Apoi aş vrea să clarific un lucru: nu e cu nimic muuult mai uşor aici. E mai organizat, mai disciplinat şi punct. În privinţa învăţământului, programul e într-adevăr mai lejer, dar am auzit că examenele (la liceu de exemplu) sunt destul de solicitante şi ca numar sunt în jur de 7 sau 10 (la noi s-a ajuns la doar 3 aşa că, să nu ne plângem). La facultate probabil e mai uşor să faci un eseu decât să toceşti ca un nebun pentru un examen, dar chiar şi eseurile alea îţi dau puţină bătaie de cap, stres şi muuulte ore la bibliotecă (plus că există destul de multe cerinţe şi reguli pentru "un simplu eseu").
În viaţa de zi cu zi, aceeaşi treabă. Oamenii când merg în vizită în altă ţară pentru o săptămână sau două văd aproape tot timpul numai părţile bune. Dar trebuie să locuieşti în acel loc măcar şase luni pentru a realiza că în primele săptămâni părerile tale erau puţin exagerate. E şi normal să fii uimit şi fascinat de fiecare loc nou, de frumuseţile lui, de oameni, de civilizaţie etc., dar măcar atunci când te întorci acasă nu începe să arunci cu noroi în tot ce e românesc. Sincer, nu e frumos şi asta nu te face cu nimic mai bun sau mai civilizat, dar totuşi ai pretenţia asta atât de la tine cât şi de la ceilalţi compatrioţi.
Din păcate, ţara noastră are multe puncte slabe şi de aceea oamenii duc totul la superlativ atunci când vine vorba despre semenii noştri de peste hotare. Eu sincer aş spune că de fapt, totul este "o idee" mai bun, "o idee" mai curat, "o idee" mai frumos etc. Şi aici, de exemplu, există furturi, crime, escrocherii, mirosuri ciudate prin mijloacele de transport, gunoaie pe jos, cerşetori pe stradă (pe cele din urmă le vezi mai puţin decât în România, dar tot există) şi lista poate continua. În Londra cel puţin, găseşti o lume întreagă (la propriu) şi e normal că o să vezi unii oameni mai civilizaţi decât alţii, mai drăguţi, mai politicoşi, dar oi negre sunt peste tot.
Ca român, e destul de dificil în Anglia pentru că nu ai drept de muncă şi atunci trebuie să te rogi de unu, altu să te bage undeva la negru. Excepţie sunt studenţii care primesc permisul de muncă, cât şi alte persoane care reuşesc să urmeze cât mai multe cursuri aici şi să demonstreze că sunt la un nivel foarte bun pentru a lucra într-un anume domeniu (sau mai poţi avea permis de muncă dacă te căsătoreşti cu o persoană de origine britanică sau o persoană care are deja permis de muncă :D )
Nu încerc să descurajez pe cineva, să arăt că ar fi foarte greu în alte ţări sau ceva similar, pur şi simplu încerc să arăt că peste tot e aproximativ la fel, dar noi românii suntem atât de frustraţi şi săturaţi de propria ţară din cauza sistemului şi a conducătorilor, încât nu vrem să vedem decât ce e rău în ea. Şi bineînţeles vedem numai ce e bun la alţii.
Când am ajuns în Anglia eram convinsă ca nu voi mai pleca, că voi rămâne aici ...acum, nu mai sunt atât de sigură.
marți, 19 iulie 2011
duminică, 17 iulie 2011
More Demi..
Am mai scris o data despre talentul lui Demi Lovato, dar acum ca a revenit cu un nou single, nu am putut sa nu il postez si sa imi "reinnoiesc afirmatia". Admir foarte mult pasiunea si sinceritatea de care da dovada atunci cand canta. Melodia vine ca un raspuns dupa o perioada de absenta in care ea a fost internata intr-un centru de reabilitare din cauza unor depresii si a unor probleme cu alimentatia ( sau ceva de genu asta :-j )
Enjoy!
Enjoy!
marți, 12 iulie 2011
More Bon Jovi :D
Later edit: Alexandra, uite varianta ce am auzit-o eu la concert..ma gandeam ce norocoasa e persoana care a filmat- era atat de aproape de scena (desi putin cam creepy zoom-ul in anumite momente..) Pacat este ca pe astfel de filmari nu poti simti exact atmosfera de acolo...brilliant! believe me! :D
joi, 7 iulie 2011
10 ani de MAGIE...
Eram un copil.. aveam doar 10 ani cand m-am indragostit iremediabil de lumea magica a Hogwarts-ului...da, de lumea lui Harry Potter! Am citit pe nerasuflate fiecare carte, am vizionat cu emotie fiecare film, am trait o data cu personajele, am crescut o data cu ele...am crescut o data cu actorii..
De asemenea J.K.Rowling este o scriitoare exceptionala; a stiut sa imbine perfect realul cu fantasticul, fericirea cu tristetea, umorul cu suspansul, dragostea cu ura, viata cu moartea...A creat personaje complexe, cu personalitati si puteri incredibile, personaje de neuitat, relatii si intamplari extraordinare din care am avut ce invata si pe care nu le voi uita niciodata.
Tocmai a avut loc premiera mondiala a ultimei parti a acestui fenomen: "Harry Potter and the Deathly Hallows- Part 2". Am urmarit transmisiunea online, live din Trafalgar Square-Londra. Absoluta nebunie ce s-a intamplat acolo, niciodata nu a fost inchisa acea zona pana acum, ba chiar este confirmat ca aceasta a fost cea mai mare premiera care a existat vreodata in Marea Britanie si de asemenea cel mai mare covor rosu vazut pana acum. Bineinteles ca au existat si discursuri din partea producatorilor, regizorului, actorilor si scriitoarei- unii mai emotionati decat ceilalti, ba chiar s-au varsat si lacrimi la un moment dat, cum era si normal dupa ce te desparti de o parte din viata ta practic.
Acum astept cu nerabdare sa ajunga filmul in cinematografe, abia astept sa merg sa il vizionez, sa vad deznodamantul...insa nu astept cu nerabdare momentul genericului de final..deloc...pentru ca stiu ca acel moment inseamna sfarsitul a tot ce a fost Harry Potter si e un gand care ma intristeaza mult prea tare :-< Ok, poate nu e sfarsitul, suna prea dramatic..dar cu singuranta se incheie un capitol mare din viata lor (actorilor) si a noastra (cititorilor) si e trist oricum ;)
Si cei care nici macar nu au citit cartile nici sa nu indrazneasca sa adreseze vreun comentariu stupid la adresa lor (ex. ca ar fi carte de copii)...eu personal nici nu i le-as da unui copil sa le citeasca de la o varsta frageda (poate primele doua volume), pentru ca actiunea este atat de complexa, situatiile se schimba foarte mult, devin foarte complicate, sunt implicate foarte multe sentimente...un copil sub 12-13 ani nu ar intelege cum ar trebui aceste carti.
Carti si filme care mi-au marcat trecerea de la copilarie la adolescenta... "mi-au fost alaturi" jumatate din viata... carti si filme pe care le recomand tuturor care inca nu au avut ocazia sa se bucure de magia lor.. :)
"Lumos! I solemnly swear I`m up to no good!"
LATER EDIT: Am fost ieri la cinema sa vizionez ultima parte a filmului...a fost genial, emotionant si orice alte sentimente similare :D Am avut emotii tot filmul si nu numai pentru ca stiam ca se termina, dar aceasta ultima parte e plina de actiune, de suspans...si bineinteles ca nu lipseste nici umorul..mai putin decat in alte parti ale filmului, dar e acolo...Acest lucru se datoreaza in mare parte lui Ron, care a fost mereu personajul meu preferat din carte...iar Rupert Grint il interpreteaza perfect in film ...dar ce sa mai comentez: Go see the movie! :D
De asemenea J.K.Rowling este o scriitoare exceptionala; a stiut sa imbine perfect realul cu fantasticul, fericirea cu tristetea, umorul cu suspansul, dragostea cu ura, viata cu moartea...A creat personaje complexe, cu personalitati si puteri incredibile, personaje de neuitat, relatii si intamplari extraordinare din care am avut ce invata si pe care nu le voi uita niciodata.
Tocmai a avut loc premiera mondiala a ultimei parti a acestui fenomen: "Harry Potter and the Deathly Hallows- Part 2". Am urmarit transmisiunea online, live din Trafalgar Square-Londra. Absoluta nebunie ce s-a intamplat acolo, niciodata nu a fost inchisa acea zona pana acum, ba chiar este confirmat ca aceasta a fost cea mai mare premiera care a existat vreodata in Marea Britanie si de asemenea cel mai mare covor rosu vazut pana acum. Bineinteles ca au existat si discursuri din partea producatorilor, regizorului, actorilor si scriitoarei- unii mai emotionati decat ceilalti, ba chiar s-au varsat si lacrimi la un moment dat, cum era si normal dupa ce te desparti de o parte din viata ta practic.
Acum astept cu nerabdare sa ajunga filmul in cinematografe, abia astept sa merg sa il vizionez, sa vad deznodamantul...insa nu astept cu nerabdare momentul genericului de final..deloc...pentru ca stiu ca acel moment inseamna sfarsitul a tot ce a fost Harry Potter si e un gand care ma intristeaza mult prea tare :-< Ok, poate nu e sfarsitul, suna prea dramatic..dar cu singuranta se incheie un capitol mare din viata lor (actorilor) si a noastra (cititorilor) si e trist oricum ;)
Si cei care nici macar nu au citit cartile nici sa nu indrazneasca sa adreseze vreun comentariu stupid la adresa lor (ex. ca ar fi carte de copii)...eu personal nici nu i le-as da unui copil sa le citeasca de la o varsta frageda (poate primele doua volume), pentru ca actiunea este atat de complexa, situatiile se schimba foarte mult, devin foarte complicate, sunt implicate foarte multe sentimente...un copil sub 12-13 ani nu ar intelege cum ar trebui aceste carti.
Carti si filme care mi-au marcat trecerea de la copilarie la adolescenta... "mi-au fost alaturi" jumatate din viata... carti si filme pe care le recomand tuturor care inca nu au avut ocazia sa se bucure de magia lor.. :)
"Lumos! I solemnly swear I`m up to no good!"
LATER EDIT: Am fost ieri la cinema sa vizionez ultima parte a filmului...a fost genial, emotionant si orice alte sentimente similare :D Am avut emotii tot filmul si nu numai pentru ca stiam ca se termina, dar aceasta ultima parte e plina de actiune, de suspans...si bineinteles ca nu lipseste nici umorul..mai putin decat in alte parti ale filmului, dar e acolo...Acest lucru se datoreaza in mare parte lui Ron, care a fost mereu personajul meu preferat din carte...iar Rupert Grint il interpreteaza perfect in film ...dar ce sa mai comentez: Go see the movie! :D
marți, 5 iulie 2011
Si ne ducem la vale...
...cu BAC-ul vietii. Tot citeam titluri pe diverse pagini de internet care aveau legatura cu "dezastrul de la Bac" si nu stiam despre ce e vorba. Astfel dau un search pe google si aflu cum in minunata noastra tara putin mai mult de jumatate dintre "absolventii de liceu" (ca doar au absolvit, au purtat robe si toci, au avut si banchet etc.) nu au fost in stare sa treaca examenele. Am ramas putin (mai mult) uimita de aceasta stire; adica ok, de cand e lumea au existat elevi care au picat aceste probe, asta e nu toti sunt in stare, dar doar 44,47% promovabilitate?! e deja culmea prostiei. Sau a inconstientei pentru ca am auzit printre numeroasele motive ca "subiectele au fost prea grele" si ca "nu s-a putut copia".
In primul rand subiectele nu au fost "prea grele" deloc (si acum ma refer in cazul umanistilor, pentru ca si eu am fost la profil uman, deci nu ma pot pronunta in cazul probelor de matematica sau fizica). M-am uitat peste subiecte si am rezolvat pe loc atat cat a fost nevoie pentru ca a lua o nota decenta (si asta folosind cunostinte de acum un an, fara a mai citi un rand pe parcurs). Si acum nu ma laud, nu ma dau mare desteapta, nu am pretins niciodata ca sunt, dar totul ar fi fost mult mai usor pentru elevi daca ar fi invatat/citit macar o data. Eu m-am pus pe invatat cu doua saptamani inainte de bac dar aici totul depinde de persoana, cat de repede asimileaza informatia, daca are memorie buna sau nu, dar in primul rand vointa si motivatie.
In al doilea rand, revolta asta ca nu s-a putut copia e stupida de-a dreptul. Pai tu te duci la examen bun bazat ca vei putea copia de la vreun `tocilar`? In ritmul asta normal ca tara noastra se duce la vale, daca nimeni nu isi mai da interesul pentru nimic, totul se rezolva cu `noroc chior`, cu pile si cu bani. Pana la urma si examenul asta nu il dai numai pentru o nota, il dai si pentru tine, pentru cunostintele tale, contribuie macar putin la cultura ta generala -desi mereu am fost de acord ca sistemul de azi indobitoceste elevii in ultimul hal, pentru ca la noi nu se invata putin si bun, ci mult si prost...dar ceva ceva tot trebuie sa iti ramana in minte.
Alta chestie interesanta e ca oamenii de pe la universitati se ingrijoreaza ca nu o sa aiba studenti ...dar lasa ca e mai bine asa, in sfarsit o sa mearga la facultate cei care chiar sunt in stare, nu tot prostul, cum se zice acum. Asa sunt scutiti si profesorii de lucrari prea multe de corectat, dar mai ales de nervii care si-i fac cand vad cat de dezinteresati sunt unii.
Sper totusi ca elevii ce vin in urma noastra sa fie putin mai constienti, mai maturi, sa realizeze ca tara noastra e intr-un continuu declin si trebuie trezita la realitate, pentru a avea un viitor mai bun, unul in care oamenii sa nu fuga disperati prin alte tari, un viitor unde nu trebuie sa "lupti" pentru a demonstra ca tara asta chiar exista, si ca nu e plina de tigani/hoti/analfabeti/cersetori, ci de oameni destepti si capabili.
P.S. Nu prea are legatura melodia cu post-ul dar fix asta mi-a venit in minte in timp ce scriam articolul...
In primul rand subiectele nu au fost "prea grele" deloc (si acum ma refer in cazul umanistilor, pentru ca si eu am fost la profil uman, deci nu ma pot pronunta in cazul probelor de matematica sau fizica). M-am uitat peste subiecte si am rezolvat pe loc atat cat a fost nevoie pentru ca a lua o nota decenta (si asta folosind cunostinte de acum un an, fara a mai citi un rand pe parcurs). Si acum nu ma laud, nu ma dau mare desteapta, nu am pretins niciodata ca sunt, dar totul ar fi fost mult mai usor pentru elevi daca ar fi invatat/citit macar o data. Eu m-am pus pe invatat cu doua saptamani inainte de bac dar aici totul depinde de persoana, cat de repede asimileaza informatia, daca are memorie buna sau nu, dar in primul rand vointa si motivatie.
In al doilea rand, revolta asta ca nu s-a putut copia e stupida de-a dreptul. Pai tu te duci la examen bun bazat ca vei putea copia de la vreun `tocilar`? In ritmul asta normal ca tara noastra se duce la vale, daca nimeni nu isi mai da interesul pentru nimic, totul se rezolva cu `noroc chior`, cu pile si cu bani. Pana la urma si examenul asta nu il dai numai pentru o nota, il dai si pentru tine, pentru cunostintele tale, contribuie macar putin la cultura ta generala -desi mereu am fost de acord ca sistemul de azi indobitoceste elevii in ultimul hal, pentru ca la noi nu se invata putin si bun, ci mult si prost...dar ceva ceva tot trebuie sa iti ramana in minte.
Alta chestie interesanta e ca oamenii de pe la universitati se ingrijoreaza ca nu o sa aiba studenti ...dar lasa ca e mai bine asa, in sfarsit o sa mearga la facultate cei care chiar sunt in stare, nu tot prostul, cum se zice acum. Asa sunt scutiti si profesorii de lucrari prea multe de corectat, dar mai ales de nervii care si-i fac cand vad cat de dezinteresati sunt unii.
Sper totusi ca elevii ce vin in urma noastra sa fie putin mai constienti, mai maturi, sa realizeze ca tara noastra e intr-un continuu declin si trebuie trezita la realitate, pentru a avea un viitor mai bun, unul in care oamenii sa nu fuga disperati prin alte tari, un viitor unde nu trebuie sa "lupti" pentru a demonstra ca tara asta chiar exista, si ca nu e plina de tigani/hoti/analfabeti/cersetori, ci de oameni destepti si capabili.
P.S. Nu prea are legatura melodia cu post-ul dar fix asta mi-a venit in minte in timp ce scriam articolul...
vineri, 1 iulie 2011
marți, 28 iunie 2011
Rocking amazing :x ...
...atat pot sa spun despre concertul Jon Bon Jovi la care am avut norocul sa merg sambata, 25 iunie 2011. Si chiar si asa e putin pentru a descrie in cuvinte atmosfera, melodiile, live-ul si tot ce s-a intamplat acolo...Absolut genial!
Si uite ca am facut-o si pe asta :D
P.S. Imi cer scuze, stiu ca pozele nu sunt tocmai cele mai reusite, dar luati in considerare ca au a fost facute cu un aparat nu tocmai extraordinar, de catre un "hobbit" care se afla in mijlocul unei multimi nebune! Multumesc de intelegere! :D
Si uite ca am facut-o si pe asta :D
P.S. Imi cer scuze, stiu ca pozele nu sunt tocmai cele mai reusite, dar luati in considerare ca au a fost facute cu un aparat nu tocmai extraordinar, de catre un "hobbit" care se afla in mijlocul unei multimi nebune! Multumesc de intelegere! :D
sâmbătă, 18 iunie 2011
`Lost` on a `One tree hill` with `Vampire diaries`
...uite asa aflati si serialele mele de suflet, ba chiar in ordinea preferintelor.
De ceva vreme am inceput sa vizionez mai putine filme artistice dar mai multe seriale si incep sa devin dependenta de ele. La un film bun cel mai mult ne enerveaza ca se termina repede, dar asta face ca principalul avantaj al serialelor sa fie durata lor -> episoade, sezoane :> Personaje noi, vechi, sute de schimbari de situatie, actiune, suspans, umor, drame- toate tinand pana la aproape 200 sute de episoade...si creeaza dependenta..daca un serial chiar iti place, pierzi nopti si zile incercand sa ajungi `la zi` (asta daca incepi un serial mult dupa ce acesta a inceput), uneori uitand ca mai ai si alte lucruri de facut :-" Partea trista evident este ca si acestea se termina la un moment dat si te trezesti dimineata cu gandul de a deschide pc-ul pentru a mai viziona un episod si iti dai seama ca nu mai ai ce...Asta e, all good things come to an end!
Pe de alta parte e bine totusi ca producatorii sa stie unde sa opreasca filmarile pentru a nu face povestea sa devina plictisitoare si `trasa de par` (vedeti "Tanar si nelinistit"- 9 675 episoade - Dumnezeule si toti sfintii!!! :| si oamenii inca il mai vizioneaza).
Nu ma pot lauda ca am vazut prea multe seriale, chiar deloc, asta daca e sa compar cu numarul de seriale care se difuzeaza la ora actuala. Pana acum am vazut cele mentionate in titlu, plus "Ghost Whisperer" (terminat), "South Park" (desi nu sunt la zi cu el...trebuie sa recuperez :D ), iar momentan urmaresc "Supernatural". Toate sunt geniale, fiecare are farmecul lui si vi le recomand calduros, in caz ca nu le-ati vazut deja. In afara de "Vampire diaries" pe care am inceput sa il urmaresc pentru ca citisem cartile, celelalte le-am vizionat in urma recomandarilor din partea prietenilor...si sunt dispusa sa primesc in continuare recomandari pentru ca vreau sa vad si alte seriale... :D Nu conteaza genul serialului, atata timp cat este interesant si merita a fi vizionat!
From "One tree hill"- Enjoy!
P.S. Tot soundtrack-ul de la One tree hill e genial :D
P.P.S Da, prima melodie e un cover dar oricum e f buna si varianta asta + ca in acest film am auzit-o prima data
De ceva vreme am inceput sa vizionez mai putine filme artistice dar mai multe seriale si incep sa devin dependenta de ele. La un film bun cel mai mult ne enerveaza ca se termina repede, dar asta face ca principalul avantaj al serialelor sa fie durata lor -> episoade, sezoane :> Personaje noi, vechi, sute de schimbari de situatie, actiune, suspans, umor, drame- toate tinand pana la aproape 200 sute de episoade...si creeaza dependenta..daca un serial chiar iti place, pierzi nopti si zile incercand sa ajungi `la zi` (asta daca incepi un serial mult dupa ce acesta a inceput), uneori uitand ca mai ai si alte lucruri de facut :-" Partea trista evident este ca si acestea se termina la un moment dat si te trezesti dimineata cu gandul de a deschide pc-ul pentru a mai viziona un episod si iti dai seama ca nu mai ai ce...Asta e, all good things come to an end!
Pe de alta parte e bine totusi ca producatorii sa stie unde sa opreasca filmarile pentru a nu face povestea sa devina plictisitoare si `trasa de par` (vedeti "Tanar si nelinistit"- 9 675 episoade - Dumnezeule si toti sfintii!!! :| si oamenii inca il mai vizioneaza).
Nu ma pot lauda ca am vazut prea multe seriale, chiar deloc, asta daca e sa compar cu numarul de seriale care se difuzeaza la ora actuala. Pana acum am vazut cele mentionate in titlu, plus "Ghost Whisperer" (terminat), "South Park" (desi nu sunt la zi cu el...trebuie sa recuperez :D ), iar momentan urmaresc "Supernatural". Toate sunt geniale, fiecare are farmecul lui si vi le recomand calduros, in caz ca nu le-ati vazut deja. In afara de "Vampire diaries" pe care am inceput sa il urmaresc pentru ca citisem cartile, celelalte le-am vizionat in urma recomandarilor din partea prietenilor...si sunt dispusa sa primesc in continuare recomandari pentru ca vreau sa vad si alte seriale... :D Nu conteaza genul serialului, atata timp cat este interesant si merita a fi vizionat!
From "One tree hill"- Enjoy!
P.S. Tot soundtrack-ul de la One tree hill e genial :D
P.P.S Da, prima melodie e un cover dar oricum e f buna si varianta asta + ca in acest film am auzit-o prima data
vineri, 17 iunie 2011
joi, 16 iunie 2011
miercuri, 15 iunie 2011
Vreau si eu ..
...sa vad eclipsa totala de luna ce va avea loc in seara asta, dar bineinteles ca nu va fi posibil. Nu ca m-as fi asteptat sa fie senin in Anglia unde de obicei sunt mai multi nori decat soare, dar am sperat ..poate totusi..dar nu am avut noroc.. :-<
Daca aveti posibilitatea sa faceti poze postati-le pe net sa pot sa imi clatesc si eu ochii... Thanks! :D
Daca aveti posibilitatea sa faceti poze postati-le pe net sa pot sa imi clatesc si eu ochii... Thanks! :D
Te iubesc Part 2
In prima parte a articolului cu acelasi nume am vorbit putin despre dragostea catre el/ea. La un moment dat am mentionat faptul ca sentimentul de iubire nu se indreapta numai spre iubit/iubita ci spre toate persoanele dragi. Ideea la care vreau sa ajung de fapt este ca multi dintre noi ne gasim cu greu cuvintele pentru a le da de inteles celor apropiati ca ii iubim. Niciodata nu am putut sa imi dau seama de ce nu am putut sa ma duc pur si simplu la mama/tata/bunica/best friend etc si sa le spun "va iubesc oameni buni!". Si stiu sigur ca nu mi s-a intamplat numai mie ci cam la mai mult de jumatate din persoanele pe care le cunosc. Probabil ne gandim ca ei stiu ca tinem la ei (doar e evident) si atunci nu e necesar sa le spunem acelasi lucru zilnic, dar totusi poate ar trebui sa incercam sa le reamintim din cand in cand ca intr-adevar tinem la ei. Un sentiment atat de frumos trebuie impartasit atunci cand avem ocazia, pentru ca va veni momentul in care va fi prea tarziu si atunci o sa avem ce regreta toata viata. De fapt si printr-un simplu "multumesc", un zambet sau o imbratisare putem sa ne exprimam sentimentele...inseamna mult prentru cei din jur asta e garantat :D De asemenea, spuneam la un moment dat ca si animalului de companie trebuie aratata afectiune, pentru ca el e tot timpul alaturi de tine indiferent de starea ta de spirit, de momente grele sau usoare...un caine spre exemplu iti va fi mereu fidel (si apropo de asta, abia astept ziua in care voi putea sa imi iau si eu unul :x )..Plus de asta, era o vorba celebra "Cu cat ajung sa cunosc mai bine oamenii, incep sa imi iubesc mai mult cainele" sau ceva de genu asta...
In concluzie, nu ezita acum pentru a nu regreta mai tarziu...
Iar melodia...nu am cuvinte sa exprim ce simt cand o ascult..Enjoy!
In concluzie, nu ezita acum pentru a nu regreta mai tarziu...
Iar melodia...nu am cuvinte sa exprim ce simt cand o ascult..Enjoy!
joi, 9 iunie 2011
marți, 7 iunie 2011
luni, 6 iunie 2011
Breaking Dawn
In sfarsit a aparut si trailer-ul la "Breaking Dawn" :D ...Avand in vedere ca a fost cartea preferata dintre cele patru, sper ca filmul sa nu ma dezamageasca...trailer-ul e ok...can`t wait for November :D
sâmbătă, 4 iunie 2011
wtf?
Deci adolescentii din ziua de azi (nu ca eu as fi batrana, dar e un mod de a spune)...nu prea isi mai folosesc mintea in scopuri utile..Aparent un baiat din China si-a vandut un rinichi pentru a-si cumpara noul iPad si un iPhone. Serios acum, unele persoane ar trebui sa isi mai revizuiasca din cand in cand lista de prioritati..Nu se merita sa faci asa ceva pentru niste chestii materiale care oricum vor fi demodate peste un an sau doi...nu te joci cu sanatatea sub nicio forma, dar se pare ca acest pustan inca nu stie acest lucru ...
http://uk.news.yahoo.com/chinese-teenager-sells-kidney-iphone-212819458.html
http://uk.news.yahoo.com/chinese-teenager-sells-kidney-iphone-212819458.html
miercuri, 1 iunie 2011
luni, 30 mai 2011
Sirene
Am vazut in weekend-ul ce a trecut mult asteptatul film "Piratii din Caraibe: On stranger tides" si pot spune ca a fost foarte ok (asta dupa ce am citit multe comentarii negative). Intr-adevar nu este cel mai bun dintre cele 4 filme, dar cu siguranta nu a fost o continuare care sa dezamageasca si care sa fie prea trasa de par (cum s-a mai intamplat la alte serii de filme). Nu i-a lipsit actiunea, suspansul, misterul sau umorul. Chiar a avut cate putin din fiecare la momentul potrivit, iar distributia a fost geniala, ceea ce a facut ca si aceasta ultima parte sa aiba milioane de vizitatori in cinematografele din lumea intreaga.
Partea care mi-a placut cel mai mult din tot ce a fost adus nou in film, a fost cea in care au aparut sirenele, dar bineinteles nu acele sirene animate foarte dragute pe care le vedem la celelalte productii Disney. Aceste sirene erau fiinte pline de magie, mister, extraordinar de frumoase, dar extrem de periculoase. Asemenea unor iele te incanta, te vrajesc si in momentul in care atingi cel mai inalt punct de vulnerabilitate, ataca; se transforma in niste demoni insetati de sange, care are pune orice rechin sau alta creatura maritima periculoasa in umbra (ba chiar le-ar face sa para niste mici pestisori Nemo). Iar acesta este, dupa parerea mea, cel mai mare pericol pe care piratii trebuie sa il infrunte pentru a putea ajunge la "fantana tineretii".
Un nou film, o noua poveste, o noua aventura...ce vin cu o calduroasa recomandare de a-l viziona ...and please...don`t be couch potatoes: try and go to the cinema and see it! :D
Partea care mi-a placut cel mai mult din tot ce a fost adus nou in film, a fost cea in care au aparut sirenele, dar bineinteles nu acele sirene animate foarte dragute pe care le vedem la celelalte productii Disney. Aceste sirene erau fiinte pline de magie, mister, extraordinar de frumoase, dar extrem de periculoase. Asemenea unor iele te incanta, te vrajesc si in momentul in care atingi cel mai inalt punct de vulnerabilitate, ataca; se transforma in niste demoni insetati de sange, care are pune orice rechin sau alta creatura maritima periculoasa in umbra (ba chiar le-ar face sa para niste mici pestisori Nemo). Iar acesta este, dupa parerea mea, cel mai mare pericol pe care piratii trebuie sa il infrunte pentru a putea ajunge la "fantana tineretii".
Un nou film, o noua poveste, o noua aventura...ce vin cu o calduroasa recomandare de a-l viziona ...and please...don`t be couch potatoes: try and go to the cinema and see it! :D
joi, 26 mai 2011
miercuri, 25 mai 2011
Te iubesc?! -Part 1
M-am gandit sa scriu acest articol deoarece am dat din intamplare peste blog-ul unei fete de 13 ani. Pe langa faptul ca am realizat ca din ce in ce mai multe persoane indiferent de varsta isi fac blog-uri, am observat ca majoritatea articolelor ei erau despre sentimente, in special `iubire` ( implicit suferinta din dragoste). Si am stat sa ma gandesc cum ar putea ea sa stie despre iubire la numai 13 ani? Eu stiu ca am scris un articol despre faptul ca iubirea nu are varsta si esti capabil de sentimente puternice undeva de la 16 ani in sus, dar nu la 13. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit si mentionez inca o data ca nu pretind a sti ce e iubirea...de fapt nu cred ca cineva poate sti cu exactitate, astfel incat sa dea o definitie. Dar stiu ce nu este: iubirea nu este egoista, nu este lacoma, nu este conditionata, nu are prejudecati, nu jigneste, nu discrimineaza; accepta calitati cat si defecte, are rabdare, are incredere, respecta, sacrifica.
Probabil aceasta fata s-a indragostit pentru prima data,iar sentimentul fiind nou si puternic i-a dat falsa impresie ca iubeste. Nu o condamn pentru acest lucru, pentru ca toti am patit-o, toti ne-am trezit in situatia in care aveam impresia ca el/ea sunt ceea ce ne dorim si pace. Dar asta se intampla la inceput; trebuie sa treci prin mult mai multe incercari si trebuie sa fii putin mai matur pentru a putea ajunge sa spui cele doua cuvinte.
Eu sunt foarte sensibila cand vine vroba despre acest subiect pentru ca mi se pare foarte important sa spui ceea ce simti numai atunci cand simti cu adevarat, nu oriunde si oricand. Astfel ajung la chestia care ma scoate cel mai tare din sarite: status-uri, mesaje si `urlete` de "te iubesc" si "esti viata mea" dupa numai o luna-doua (in cel mai fericit caz...pentru ca am vazut si dupa una sau doua saptamani). Nu vreau sa ii judec pe acesti oameni, dar mi se pare superficial sa faci asta dupa un timp atat de scurt, timp in care nu ai cum sa ajungi sa cunosti persoana de langa tine foarte bine. Stiu ca sunt multi care spun ca nu ne exprimam sentimentele foarte des, dar se refera la sentimentele fata de toti cei dragi, incluzand familie, prieteni, animale de companie etc.- iar aia este un alt tip de iubire. Chiar si asa, mai este o vorba: "ce e prea mult strica" si chiar sa spui "te iubesc" la orice colt de strada, la baie, in autobuz si alte locuri de astea `romantice` de cate nspe mii de ori pe zi devine stresant, sufocant (si spun astea dupa cazuri reale). Un sentiment atat de puternic si frumos trebuie lasat sa se dezvolte in timp, trebuie rabdare- in special pentru ca trebuie sa cunosti persoana de langa tine, sa nu se intample dupa ceva vreme sa iti dai seama de anumite defecte, sa ajungi sa te simti stingher in preajma celui de langa tine, sa ajungi sa te rusinezi la anumite gesturi de ale sale etc. Intr-un moment neasteptat, intr-un loc neasteptat, sa apara acel sentiment care iti face intreaga fiinta sa se emotioneze si sa zambeasca...intr-un astfel de moment, in care esti sigur pe ceea ce simti indiferent de situatie ...lucrurile se intampla pur si simplu. Iar restul vine de la sine.
Pote sunt prea exagerata sau poate prea naiva, dar eu chiar cred in sentimente puternice ce nu pot si expuse oriunde si oricand. De asemenea ele trebuie simtite si aratate prin fapte, prin gesturi si nu neaparat prin vorbe. Inca o data, aceasta este parerea mea, nu judec pe nimeni- desi asta nu inseamna ca nu o sa ma enervez oricum la excesul de dragoste din unii..
Si melodia ce mi-a venit in minte in timp ce scriam acest articol..
Probabil aceasta fata s-a indragostit pentru prima data,iar sentimentul fiind nou si puternic i-a dat falsa impresie ca iubeste. Nu o condamn pentru acest lucru, pentru ca toti am patit-o, toti ne-am trezit in situatia in care aveam impresia ca el/ea sunt ceea ce ne dorim si pace. Dar asta se intampla la inceput; trebuie sa treci prin mult mai multe incercari si trebuie sa fii putin mai matur pentru a putea ajunge sa spui cele doua cuvinte.
Eu sunt foarte sensibila cand vine vroba despre acest subiect pentru ca mi se pare foarte important sa spui ceea ce simti numai atunci cand simti cu adevarat, nu oriunde si oricand. Astfel ajung la chestia care ma scoate cel mai tare din sarite: status-uri, mesaje si `urlete` de "te iubesc" si "esti viata mea" dupa numai o luna-doua (in cel mai fericit caz...pentru ca am vazut si dupa una sau doua saptamani). Nu vreau sa ii judec pe acesti oameni, dar mi se pare superficial sa faci asta dupa un timp atat de scurt, timp in care nu ai cum sa ajungi sa cunosti persoana de langa tine foarte bine. Stiu ca sunt multi care spun ca nu ne exprimam sentimentele foarte des, dar se refera la sentimentele fata de toti cei dragi, incluzand familie, prieteni, animale de companie etc.- iar aia este un alt tip de iubire. Chiar si asa, mai este o vorba: "ce e prea mult strica" si chiar sa spui "te iubesc" la orice colt de strada, la baie, in autobuz si alte locuri de astea `romantice` de cate nspe mii de ori pe zi devine stresant, sufocant (si spun astea dupa cazuri reale). Un sentiment atat de puternic si frumos trebuie lasat sa se dezvolte in timp, trebuie rabdare- in special pentru ca trebuie sa cunosti persoana de langa tine, sa nu se intample dupa ceva vreme sa iti dai seama de anumite defecte, sa ajungi sa te simti stingher in preajma celui de langa tine, sa ajungi sa te rusinezi la anumite gesturi de ale sale etc. Intr-un moment neasteptat, intr-un loc neasteptat, sa apara acel sentiment care iti face intreaga fiinta sa se emotioneze si sa zambeasca...intr-un astfel de moment, in care esti sigur pe ceea ce simti indiferent de situatie ...lucrurile se intampla pur si simplu. Iar restul vine de la sine.
Pote sunt prea exagerata sau poate prea naiva, dar eu chiar cred in sentimente puternice ce nu pot si expuse oriunde si oricand. De asemenea ele trebuie simtite si aratate prin fapte, prin gesturi si nu neaparat prin vorbe. Inca o data, aceasta este parerea mea, nu judec pe nimeni- desi asta nu inseamna ca nu o sa ma enervez oricum la excesul de dragoste din unii..
Si melodia ce mi-a venit in minte in timp ce scriam acest articol..
joi, 19 mai 2011
vineri, 13 mai 2011
Poetic
Mda, din pacate, articolele mele nu sunt tocmai `poetice`. Citesc pe diverse blog-uri post-uri foarte interesante si foarte frumos scrise. Poate multe din ele nici nu spun mare lucru, dar felul in care sunt scrise te uimeste si nu te lasa sa iti iei ochii de pe ele pana nu le termini de citit. Descrieri, comparatii, metafore, filosofie...toate contribuie la creearea unui articol foarte bun.
Eu insa, prefer sa scriu direct, la obiect si fara prea multe inflorituri. Sau poate nu prefer neaparat, dar nu prea ma pricep altfel- desi mai am si eu "scapari" de creativitate uneori. De aceea poate nici nu am scris prea mult in ultima vreme, dar sper ca imi voi intra in ritm cat de curand.
De asemenea voi reveni si cu poze, pentru ca in sfarsit mi-am reparat si laptop-ul.
Pana la urmatorul articol, daca tot vorbeam de poetic...Enjoy!
Eu insa, prefer sa scriu direct, la obiect si fara prea multe inflorituri. Sau poate nu prefer neaparat, dar nu prea ma pricep altfel- desi mai am si eu "scapari" de creativitate uneori. De aceea poate nici nu am scris prea mult in ultima vreme, dar sper ca imi voi intra in ritm cat de curand.
De asemenea voi reveni si cu poze, pentru ca in sfarsit mi-am reparat si laptop-ul.
Pana la urmatorul articol, daca tot vorbeam de poetic...Enjoy!
miercuri, 11 mai 2011
Crush
Am impresia ca exista extraordinar de multi oameni care au sau au avut macar o data celebrity crush. De asemenea cred ca sunt foarte multi care nu vor sa recunoasca pentru ca na, le este rusine ca vor rade altii...Uite unde era problema..putin ma intereseaza ce cred altii...Oricum este evident ca suntem constienti ca e `celebrity crush`, deci nimic nu se poate concretiza din asa ceva. Oricum ar fi, suntem oameni si avem capacitatea de a simti, de a aprecia, iar uneori se intampla sa iti placa mult de persoane reunoscute; doar sunt mediatizate peste tot..Si chiar se intampla..
Jackson Rathbone :>
P.S. Bineinteles ca iti trece nebunia pana la urma, dar pentru moment e bine sa te bucuri de ea...e amuzant chiar..
Jackson Rathbone :>
P.S. Bineinteles ca iti trece nebunia pana la urma, dar pentru moment e bine sa te bucuri de ea...e amuzant chiar..
miercuri, 4 mai 2011
Complicated
Ever had the feeling that if you hold somebody in your arms you won`t be able to let go?
So you just don`t do it...
I`m sorry...
So you just don`t do it...
I`m sorry...
marți, 5 aprilie 2011
miercuri, 30 martie 2011
"Cand voi fi mare..."
"Ce vrei sa devii cand vei fi mare?" Cred ca prima intrebare care iti este pusa in momentul in care lumea isi da seama ca esti in stare sa legi cateva cuvinte si sa le raspunzi. Cred ca cel mai des intalnite raspunsuri erau (sau cel putin eu asa imi aduc aminte): la fete: doctorita, cantareata, educatoare, la baieti: doctor,fotbalist, superman.
In zilele actuale raspunsurile sunt mult mai diversificate si mai marete: actrita/actor (artisi in general de fapt), psiholog, politician, astronaut, presedinte, noul Bill Gates etc. Eu imi aduc aminte ca ma enerva foarte tare intrebarea mai sus mentionata. Desi aveam doar undeva intre 5-9 ani eram destul de constienta (spun eu) ca probabil gandurile mi se vor schimba pe parcurs. In mintea mea era ceva de genul: "Cum as putea stiu acum ce voi deveni cand voi avea 25 de ani?! Momentan sper sa trec de clasa a4a :D " Stiu ca de cele mai multe ori raspundeam "Nu stiu" si toti se uitau ciudat la mine de parca tocmai refuzasem una din cele mai bune oferte de munca ce mi se putea oferi vreodata sau ceva asemanator. La un moment dat insa, pe la 11 ani am decis ca vreau sa studiez geografie...turism in special..ca pe la 14 ani (cred..parca) sa imi placa foarte mult tot ceea ce inseamna film, radio, jurnalism si am spus ca asta voi face: jurnalism. Si uite ca asta am si ajuns sa fac: jurnalism (in facultate cel putin :D ). Tot pe parcurs mi-am dat seama ca imi place sa fiu in spatele camerei foto, iar acum intentionez sa realizez ceva si in privinta aceasta.
Ideea in mare este ca nu sunt neaparat impotriva acestui "mic interogatoriu" dar pur si simplu nu mi se pare relevant. Nu pentru varsta de 5 ani. Stiu ca multi parinti spun ca e bine sa il intrebi pe copil de mic ce isi doreste pentru ca poti observa pe parcurs cum i se schimba ideile, cum le dezvolta, plus ca isi pun imaginatia la contributie etc. Ok , adevarat oarecum. Dar poti face acest lucru prin diverse alte activitati, fara a fi bantuiti neaparat mereu de vesnica intrebare "Ce vrei sa devii cand vei fi mare?"... si spun asta pentru ca am vazut copii care in loc sa se bucure de copilarie isi faceau fel si fel de ganduri cu ce vor face la 30 ani. Unii din ei chiar stiau deja, pentru ca parintii le spuneau ce trebuie sa devina. Alta prostie: sa vina parintii sa iti spuna ce si cum sa faci cu viitorul tau. "Tu trebuie sa fii avocat pentru ca asa au fost si tatal si bunicul tau" sau "Trebuie sa patrezi reputatia firmei". Bineinteles ca mentaliatile s-au mai schimbat intre timp, dar eu am mai vazut cateva astfel de cazuri si nu era deloc placut, mai ales cand tinerii sunt total impotriva. Si asa ca viata asta este scurta si nu o traiesti decat o data, macar sa fie asa cum vreau, sa fac ceea ce imi place.
Inca o chestie de care mi-am adus aminte. Cand copilul implineste un an i se pune in fata o tava pe care se afla diverse obiecte si in functie de ce alege copilul de pe tava, se fac presupuneri despre ce meserie va avea acesta cand va creste. Asta mi se pare amuzanta din acelasi motiv, dar surprinzator am intalnit cazuri cu persoane ce au ajuns sa aiba meserii ce aveau o mai mica sau mai mare legatura cu ce le-a atras privirea cu vreo 20 de ani in urma.
Eu se pare ca am ales un caiet, un creion si bani :)) Poate voi ajunge o scriitoare de succes :> who knows?
In zilele actuale raspunsurile sunt mult mai diversificate si mai marete: actrita/actor (artisi in general de fapt), psiholog, politician, astronaut, presedinte, noul Bill Gates etc. Eu imi aduc aminte ca ma enerva foarte tare intrebarea mai sus mentionata. Desi aveam doar undeva intre 5-9 ani eram destul de constienta (spun eu) ca probabil gandurile mi se vor schimba pe parcurs. In mintea mea era ceva de genul: "Cum as putea stiu acum ce voi deveni cand voi avea 25 de ani?! Momentan sper sa trec de clasa a4a :D " Stiu ca de cele mai multe ori raspundeam "Nu stiu" si toti se uitau ciudat la mine de parca tocmai refuzasem una din cele mai bune oferte de munca ce mi se putea oferi vreodata sau ceva asemanator. La un moment dat insa, pe la 11 ani am decis ca vreau sa studiez geografie...turism in special..ca pe la 14 ani (cred..parca) sa imi placa foarte mult tot ceea ce inseamna film, radio, jurnalism si am spus ca asta voi face: jurnalism. Si uite ca asta am si ajuns sa fac: jurnalism (in facultate cel putin :D ). Tot pe parcurs mi-am dat seama ca imi place sa fiu in spatele camerei foto, iar acum intentionez sa realizez ceva si in privinta aceasta.
Ideea in mare este ca nu sunt neaparat impotriva acestui "mic interogatoriu" dar pur si simplu nu mi se pare relevant. Nu pentru varsta de 5 ani. Stiu ca multi parinti spun ca e bine sa il intrebi pe copil de mic ce isi doreste pentru ca poti observa pe parcurs cum i se schimba ideile, cum le dezvolta, plus ca isi pun imaginatia la contributie etc. Ok , adevarat oarecum. Dar poti face acest lucru prin diverse alte activitati, fara a fi bantuiti neaparat mereu de vesnica intrebare "Ce vrei sa devii cand vei fi mare?"... si spun asta pentru ca am vazut copii care in loc sa se bucure de copilarie isi faceau fel si fel de ganduri cu ce vor face la 30 ani. Unii din ei chiar stiau deja, pentru ca parintii le spuneau ce trebuie sa devina. Alta prostie: sa vina parintii sa iti spuna ce si cum sa faci cu viitorul tau. "Tu trebuie sa fii avocat pentru ca asa au fost si tatal si bunicul tau" sau "Trebuie sa patrezi reputatia firmei". Bineinteles ca mentaliatile s-au mai schimbat intre timp, dar eu am mai vazut cateva astfel de cazuri si nu era deloc placut, mai ales cand tinerii sunt total impotriva. Si asa ca viata asta este scurta si nu o traiesti decat o data, macar sa fie asa cum vreau, sa fac ceea ce imi place.
Inca o chestie de care mi-am adus aminte. Cand copilul implineste un an i se pune in fata o tava pe care se afla diverse obiecte si in functie de ce alege copilul de pe tava, se fac presupuneri despre ce meserie va avea acesta cand va creste. Asta mi se pare amuzanta din acelasi motiv, dar surprinzator am intalnit cazuri cu persoane ce au ajuns sa aiba meserii ce aveau o mai mica sau mai mare legatura cu ce le-a atras privirea cu vreo 20 de ani in urma.
Eu se pare ca am ales un caiet, un creion si bani :)) Poate voi ajunge o scriitoare de succes :> who knows?
Diamonds
"At any rate, let us love for a while, for a year or so, you and me. That`s a form of divine drunkennes that we can all try. There are only diamonds in the whole world, diamonds and perhaps the shabby gift of disillusion. Well, I have that one last and I will make the usual nothing of it."
(John- "The diamond as big as the Ritz" by F.Scott Fitzgerald)
(John- "The diamond as big as the Ritz" by F.Scott Fitzgerald)
luni, 28 martie 2011
Rango :x
Nu se putea sa nu vad "Rango" imediat ce a aparut dat fiind ca imi plac animatiile si chiar mai important, il ador pe Johnny Depp (aka Rango) :D. Foarte foarte dragut filmul si foarte amuzant, iar la unele secvente am ras de ma dureau obrajii.
Povestea unei soparle care doreste sa calatoreasca, sa incerce ceva nou, sa schimbe lumea...iar asta presupune mult curaj, iar Rango nu duce lipsa de el deloc. Asta nu inseamna ca nu a avut momente slabiciune si teama, dar fiecare trebuie sa isi urmeze propia poveste...iar Rango a avut curaj si a facut-o! :D
Un film bun de vazut mai ales daca esti putin trist/suparat/fara chef. Chiar te bine dispune!
Enjoy!
Povestea unei soparle care doreste sa calatoreasca, sa incerce ceva nou, sa schimbe lumea...iar asta presupune mult curaj, iar Rango nu duce lipsa de el deloc. Asta nu inseamna ca nu a avut momente slabiciune si teama, dar fiecare trebuie sa isi urmeze propia poveste...iar Rango a avut curaj si a facut-o! :D
Un film bun de vazut mai ales daca esti putin trist/suparat/fara chef. Chiar te bine dispune!
Enjoy!
miercuri, 16 martie 2011
Castelul de nisip
Ea incepe usor si timid sa construiasca un castel de nisip...stie ca ii va lua mult timp si multa rabdare, dar il construieste cu drag si e fericita. Exista insa temeri..daca va fi distrus de un val sau de un pescarus sau orice altceva? Dar trebuie sa incerce, sa riste pentru a-si vedea visele implinite..daca nu ar incerca nu ar sti niciodata cum ar fi fost. Ar exista prea multi de "ce-ar fi fost daca?"..si nu suporta sa traiasca cu indoiala sau regret. Si reuseste plina de nerbadare si entuziasm sa ajunga unde isi doreste, dar cand se apropie din ce in ce mai mult de final un val vine si distruge tot...Ea ramane acolo nemiscata, trista, dezamagita nestiind cum sa reactioneze...isi patreaza calmul si incepe din nou sa isi construiasca castelul. De data aceasta temerile sunt mult mai mari ...nimeni nu ii garanteaza ca noul ei castel va fi in siguranta. Si totusi, incearca din nou...de data aceasta cu mai mult calm si mult mai timid...are momente de ezitare, are momente in care sperantele ii sunt poate prea mari dar nu se opreste...ii placeau brizele marii la apus...o linisteau, o faceau sa zambeasca, sa uite de cei din jur..dar intr-o zi , cand nerabdatoare astepta amurgul, un val a venit si i-a distrus si al doilea castel. De aceasta data insa, ea nu a reusit sa se abtina...durerea cauzata de pierderea unui lucru drag pentru a doua oara, i-a adus zeci de lacrimi sarate pe obraz...nu stia cand sa se opreasca, era revoltata, era trista, era fara speranta... A plans pana cand durerea si golul din piept disparusera..A inceput sa mearga spre rasarit, in urma ramanand doar pasii ei..urme a ceea ce a fost...brizele marii inca o linisteau intr-un fel..si uitandu-se spre apus si-a dat seama ca e fericit. Si nimic nu mai conta...stia ca intr-o zi va incepe sa construiasca un alt castel...pentru ca speranta ca intr-o zi va reusi incepuse sa se aprinda din nou in sufletul ei...stia ca va reusi...intr-o zi...
vineri, 11 martie 2011
Beach boys?!
De dimineata de cand m-am trezit imi canta melodia asta in minte...si nu pare sa se opreasca...cred ca am si visat ca am ascultat-o de fapt ...dar chiar asta? pff..oricum, foarte draguta melodie...Enjoy!
joi, 10 martie 2011
The next three days
Acum doua saptamani mi-a fost recomandat acest film. Eu neavand internet si alte alea mi-a luat putin mai mult pana sa fac rost de el sa il vad, dar intr-un final am reusit. De admirat dragostea, devotamentul, increderea si curajul pe care le are acest om in incercarea sa de a-si salva sotia de la o condamnare nedreapta.
Pot sa spun ca mi-a placut foarte mult filmul si m-a tinut cu sufletul la gura pana in ultimul moment. Merita a fi vizionat..Enjoy!
Pot sa spun ca mi-a placut foarte mult filmul si m-a tinut cu sufletul la gura pana in ultimul moment. Merita a fi vizionat..Enjoy!
sâmbătă, 5 martie 2011
joi, 3 martie 2011
Cartile si cititul
Cand eram in tara auzeam din diferite parti (poate prea multe) cum ca "tineretul din ziua de astazi nu mai stie ce inseamna sa citesti, sa te delectezi cu o carte...stiu numai de internet si cluburi". Si credeam ceea ce se spunea, pentru ca intr-adevar mai mult de 50% dintre tinerii de la noi chiar nu au nicio treaba cu cititul, din pacate. Oricum trebuie sa recunosc ca in ultimii doi ani am vazut Diverta si Carturesti-ul mult mai populate + multe blog-uri/forum-uri unde se tineau dezbateri cu referire la literatura...ceea ce este cu siguranta un lucru cat se poate de bun (inseamna ca unii chiar incep sa se sature de tehnologie sau macar o folosesc intr-un mod util).
Cand am venit aici, la facultate la un modul ni s-a dat sa facem o pagina web pe ce tema dorim...eu am ales una legata de carti si citit si am numit-o: "Books- creating your own movie". In cele 7 pagini pe care le-am creat am recomandat diverse carti pe care le-am citit si mi-au placut foarte mult; in introducere am trecut ca motiv pentru alegerea acelui subiect faptul ca sunt multe persoane care nu mai citesc atat de mult, iar o colega mi-a atras atentia spunandu-mi ca nu e de acord cu mine si sa fiu mai atenta in jurul meu. Si intr-adevar mi-am dat seama ca mai mult de jumatate din persoanele pe care le vedeam in diverse locuri, citeau...in metrou, autobuz, universitate, cafenea, librarii,parc etc. Fiecare avea cate o carte in mana, fie ca era in engleza sau in limba materna, fie ca era o carte de dragoste sau un thriller.. nu conta ...fiecare cu ce ii placea, dar toti erau absorbiti de lectura lor...era amuzant cand multi dintre ei uitau sa fie atenti la statia in care trebuiau sa coboare si se trezeau deodata parca dintr-un vis si isi mai dadeau si cate una peste fata.
De fapt, acesta a fost unul din primele lucruri pe care le-am observat aici dar nu stiu de ce atunci nu "l-am observat". Fie..
Ideea este ca ma bucur sa imi dau seama ca unii oameni inca mai pastreaza ca hobby sau ca mod de relaxare/cultura cititul si nu sunt atat de innebuniti de tot ce inseamna tehnologie si de multele programe proaste de la TV (nu toate sunt proaste evident).
Cred ca atunci cand voi avea timp voi incepe sa recomand si carti pe langa filme si muzica. Si sper ca voi primi si eu anumite recomandari..nu strica niciodata + ca nu am spus nicio clipa ca eu as citi prea mult si ca mi-as ocupa timpul numai cu asta..mi-ar placea insa ...doar ca banuiesc ca citesc mai mult decat alte persoane si de aceea "mi-am permis" sa ma pronunt in legatura cu acest subiect. :D
P.S. Mi-am adus aminte de o chestie care ma enerva la culme acasa..faptul ca atunci cand citeam o carte in tramvai sau undeva pe o banca, anumiti indivizi cu "viziune de cal" nu aveau altceva mai bun de facut decat sa rada sau sa comenteze aiurea...aveau impresia ca sunt cine stie ce tocilara (nestiind ce inseamna a fi tocilar probabil) sau ca o data ce citesc prea mult exista posibilitatea de a-mi lua foc creierul..cine stie ce era in mintea lor ingusta. Insa erau draguti anumiti batranei care chiar zambeau cand ma vedeau (sau vedeau alte persoane citind)...probabil si ei erau uimiti de ceea ce vedeau, dar intr-un sens bun bineinteles..
Cand am venit aici, la facultate la un modul ni s-a dat sa facem o pagina web pe ce tema dorim...eu am ales una legata de carti si citit si am numit-o: "Books- creating your own movie". In cele 7 pagini pe care le-am creat am recomandat diverse carti pe care le-am citit si mi-au placut foarte mult; in introducere am trecut ca motiv pentru alegerea acelui subiect faptul ca sunt multe persoane care nu mai citesc atat de mult, iar o colega mi-a atras atentia spunandu-mi ca nu e de acord cu mine si sa fiu mai atenta in jurul meu. Si intr-adevar mi-am dat seama ca mai mult de jumatate din persoanele pe care le vedeam in diverse locuri, citeau...in metrou, autobuz, universitate, cafenea, librarii,parc etc. Fiecare avea cate o carte in mana, fie ca era in engleza sau in limba materna, fie ca era o carte de dragoste sau un thriller.. nu conta ...fiecare cu ce ii placea, dar toti erau absorbiti de lectura lor...era amuzant cand multi dintre ei uitau sa fie atenti la statia in care trebuiau sa coboare si se trezeau deodata parca dintr-un vis si isi mai dadeau si cate una peste fata.
De fapt, acesta a fost unul din primele lucruri pe care le-am observat aici dar nu stiu de ce atunci nu "l-am observat". Fie..
Ideea este ca ma bucur sa imi dau seama ca unii oameni inca mai pastreaza ca hobby sau ca mod de relaxare/cultura cititul si nu sunt atat de innebuniti de tot ce inseamna tehnologie si de multele programe proaste de la TV (nu toate sunt proaste evident).
Cred ca atunci cand voi avea timp voi incepe sa recomand si carti pe langa filme si muzica. Si sper ca voi primi si eu anumite recomandari..nu strica niciodata + ca nu am spus nicio clipa ca eu as citi prea mult si ca mi-as ocupa timpul numai cu asta..mi-ar placea insa ...doar ca banuiesc ca citesc mai mult decat alte persoane si de aceea "mi-am permis" sa ma pronunt in legatura cu acest subiect. :D
P.S. Mi-am adus aminte de o chestie care ma enerva la culme acasa..faptul ca atunci cand citeam o carte in tramvai sau undeva pe o banca, anumiti indivizi cu "viziune de cal" nu aveau altceva mai bun de facut decat sa rada sau sa comenteze aiurea...aveau impresia ca sunt cine stie ce tocilara (nestiind ce inseamna a fi tocilar probabil) sau ca o data ce citesc prea mult exista posibilitatea de a-mi lua foc creierul..cine stie ce era in mintea lor ingusta. Insa erau draguti anumiti batranei care chiar zambeau cand ma vedeau (sau vedeau alte persoane citind)...probabil si ei erau uimiti de ceea ce vedeau, dar intr-un sens bun bineinteles..
duminică, 27 februarie 2011
Banii si fericirea
Intrebare: "Banii aduc fericirea?" Raspunsul la cel putin 70% din populatie: "Nu"
Ok, daca stam si ne gandim la toti oamenii cu bani (multi multi bani), care au absolut tot ce le trebuie, nu prea vedem fericire pe ei..pentru ca da, au tot ce le trebuie din punct de vedere financiar dar de cele mai multe ori nu sunt tocmai multumiti de viata personala,spirituala etc. Asta e, in viata nu poti sa le ai tot timpul pe toate.
Totusi, trebuie sa fim ipocriti sa zicem ca da, putem trai fericiti fara bani..atata timp cat suntem sanatosi si ii avem pe cei apropiati langa noi totul e perfect. Si sa nu fiu inteleasa gresit, pentru mine sanatatea si prietenii sunt pe primul loc, dar ma enerveaza sa recunosc ca si banii au importanta lor intr-o mica sau mai mare masura (in functie de om). Tind sa cred ca nu sunt o persoana materialista, ba mai mult de atat cred ca sunt genul de om care se bucura din lucruri simple. Dar urasc banii, urasc ca nu pot face aproape nimic fara ei. Si de aia zic: spune-i saracului ca banii nu aduc fericirea, spune-i omului care isi face griji pentru ziua de maine, omului bolnav care nu are cu ce sa isi cumpere tratamentul, omului care trebuie sa isi plateasca chiria, celui care are copil de hranit si cati si mai cati oameni..sa le spunem lor ca banii nu reprezinta o mica/mare parte in drumul nostru spre un moment de fericire.
Iar asta este o alta discutie: consider ca nu exista "viata fericita", ci momente de fericire (si nu, nu sunt pesimista). Da, ca am avut mai multe sanse la fericire decat x sau y, am avut mai mult noroc sa realizez tot ceea ce mi-am dorit sa fac, asta poate ma face sa fiu un om mai fericit decat altii. Dar adevarul este ca probleme si griji vor exista mereu, fie ca vrem sau nu, iar acestea sunt de fapt obstacole in incercarea noastra de a fi fericiti. Atunci cand iesim invingatori din aceste incercari, avem dreptul la cateva momente/zile de fericire, pana cand incepe o noua lupta. Ne invartim intr-un cerc. Dar pana la urma, daca ar fi sa fim mereu fericiti, fara exceptie, nu ar deveni totul foarte monoton? Nu am uita de fapt semnificatia fericirii? Pentru ca atunci cand experimentam sentimente si mai putin placute, realizam cat este de important de fapt sa pretuim momentele "bune" si sa ne bucuram de viata asa cum este ea.
Acestea fiind spuse, as pune problema asa:
Intrebare: "Banii aduc fericirea?" Raspuns: "Poate nu, dar din pacate, o intretin..."
Ok, daca stam si ne gandim la toti oamenii cu bani (multi multi bani), care au absolut tot ce le trebuie, nu prea vedem fericire pe ei..pentru ca da, au tot ce le trebuie din punct de vedere financiar dar de cele mai multe ori nu sunt tocmai multumiti de viata personala,spirituala etc. Asta e, in viata nu poti sa le ai tot timpul pe toate.
Totusi, trebuie sa fim ipocriti sa zicem ca da, putem trai fericiti fara bani..atata timp cat suntem sanatosi si ii avem pe cei apropiati langa noi totul e perfect. Si sa nu fiu inteleasa gresit, pentru mine sanatatea si prietenii sunt pe primul loc, dar ma enerveaza sa recunosc ca si banii au importanta lor intr-o mica sau mai mare masura (in functie de om). Tind sa cred ca nu sunt o persoana materialista, ba mai mult de atat cred ca sunt genul de om care se bucura din lucruri simple. Dar urasc banii, urasc ca nu pot face aproape nimic fara ei. Si de aia zic: spune-i saracului ca banii nu aduc fericirea, spune-i omului care isi face griji pentru ziua de maine, omului bolnav care nu are cu ce sa isi cumpere tratamentul, omului care trebuie sa isi plateasca chiria, celui care are copil de hranit si cati si mai cati oameni..sa le spunem lor ca banii nu reprezinta o mica/mare parte in drumul nostru spre un moment de fericire.
Iar asta este o alta discutie: consider ca nu exista "viata fericita", ci momente de fericire (si nu, nu sunt pesimista). Da, ca am avut mai multe sanse la fericire decat x sau y, am avut mai mult noroc sa realizez tot ceea ce mi-am dorit sa fac, asta poate ma face sa fiu un om mai fericit decat altii. Dar adevarul este ca probleme si griji vor exista mereu, fie ca vrem sau nu, iar acestea sunt de fapt obstacole in incercarea noastra de a fi fericiti. Atunci cand iesim invingatori din aceste incercari, avem dreptul la cateva momente/zile de fericire, pana cand incepe o noua lupta. Ne invartim intr-un cerc. Dar pana la urma, daca ar fi sa fim mereu fericiti, fara exceptie, nu ar deveni totul foarte monoton? Nu am uita de fapt semnificatia fericirii? Pentru ca atunci cand experimentam sentimente si mai putin placute, realizam cat este de important de fapt sa pretuim momentele "bune" si sa ne bucuram de viata asa cum este ea.
Acestea fiind spuse, as pune problema asa:
Intrebare: "Banii aduc fericirea?" Raspuns: "Poate nu, dar din pacate, o intretin..."
luni, 21 februarie 2011
luni, 14 februarie 2011
Sfat
E Valentine`s Day...oook...clar nu o zi fericita pentru toata lumea, insa am o mica optiune pentru ce ati putea face astazi (evident legat de filme). Cei indragostiti ar putea sa se uite la "Valentine`s Day", iar cei ce nu suporta neaparat aceasta zi, sa se uite la "My Bloody Valentine" (muhaaahahah)...Sau ar putea fi invers :-?...ar fi chiar foarte interesant..
Orice ce ar fi sau oricum ar fi, bucurati-va de aceasta minunata zi...si ma refer la faptul ca e o zi chiar foarte frumoasa si insorita (cel putin aici).
Orice ce ar fi sau oricum ar fi, bucurati-va de aceasta minunata zi...si ma refer la faptul ca e o zi chiar foarte frumoasa si insorita (cel putin aici).
vineri, 11 februarie 2011
Photo shoot..
Aparent, maine voi avea parte de o sedinta foto..si nu voi fi eu fotograful..."i`ll be the one in the spotlight" :>... Mi-a fost data aceasta ocazie de o prea draguta persoana la care am lucrat pana la jumatatea lui decembrie...Initial a fost ea la o sedinta foto (pe care si-a platit-o),apoi m-a dat ca referinta pentru ca vezi doamne sunt "pretty and always smiling"...si pentru ca oamenii de acolo aparent sunt foarte de treaba (si au nevoie si de reclama bineinteles) imi ofera aceasta posibilitate gratuit. Doar ca in scrisul mic de la sfarsitul paginii este mentionat ca de imi vor placea pozele, trebuie sa le cumpar (si ca trebuie sa vin cu propriile tinute)...Asta e, arta cere sacrificii. Oricum nu m-am gandit nicio clipa ca poate fi totul atat de frumos ..si gratuit.
Oricum abia astept sa ma duc pentru a-mi incerca norocul cu fotograful, poate imi da niste nume, numere, sfaturi etc :D
Si o melodie de care mi-am adus aminte in momentul in care am scris cuvantul "spotlight". Enjoy!
Oricum abia astept sa ma duc pentru a-mi incerca norocul cu fotograful, poate imi da niste nume, numere, sfaturi etc :D
Si o melodie de care mi-am adus aminte in momentul in care am scris cuvantul "spotlight". Enjoy!
duminică, 6 februarie 2011
Sweet November
Da, cu siguranta unul din filmele mele preferate! L-am vazut prima data aproximativ acum 6 ani si chiar daca nu aveam poate maturitatea emotionala pentru a-l intelege, mi-a placut foarte mult. Din acel moment, l-am vizionat in fiecare an in luna noiembrie, mai putin anul asta (de fapt anul trecut, deja suntem in 2011). Astfel m-am decis sa il vad acum si l-am rugat pe Andrei sa il downl(Andrei= prieten de copilarie- mda, cred ca voi scrie un articol si despre asta..nu neaparat despre Andrei dar despre oameni din copilarie..fie).
Si nu m-am plictisit niciodata chiar daca l-am vazut de atatea ori, ba mai mult chiar ma bucur deoarece de fiecare data invat cate ceva nou, inteleg altfel anumite lucruri, simt altfel. Si da, este un film de dragoste, este o drama, dar este si un film despre timp, despre viata si despre cum sa apreciezi ceea ce ai.
As mai putea recomanda cateva filme, pe aproximativ aceeasi tema si anume: "Remember me", "The notebook", "P.S I love you"...
SI bineinteles una dintre cele mai frumoase melodii din toate timpurile, melodie ce apare pe soundtrack-ul filmului: "Only time". Enjoy!
Si nu m-am plictisit niciodata chiar daca l-am vazut de atatea ori, ba mai mult chiar ma bucur deoarece de fiecare data invat cate ceva nou, inteleg altfel anumite lucruri, simt altfel. Si da, este un film de dragoste, este o drama, dar este si un film despre timp, despre viata si despre cum sa apreciezi ceea ce ai.
As mai putea recomanda cateva filme, pe aproximativ aceeasi tema si anume: "Remember me", "The notebook", "P.S I love you"...
SI bineinteles una dintre cele mai frumoase melodii din toate timpurile, melodie ce apare pe soundtrack-ul filmului: "Only time". Enjoy!
vineri, 4 februarie 2011
Leapsa...
..inca o leapsa...de la Radu :P ..teoretic trebuie sa o trimit si eu mai departe dar nu prea am cui..trist nu?
Nume: Diana Elena (nu scriu nume de familie,imi plac doar acestea doua)
Poreclă: iepuras...nu prea mi s-a mai spus asa in ultima vreme dar asta a fost de cand eram mica :P ...si era cineva care imi spunea "heidi, fetita muntilor"
Data naşterii: 05-aprilie-1991 (20 de ani acus :D )
Culoarea ochilor: Căprui
Culoarea părului: Şaten
Înălţime: 1m si un snitel, cum spunea cineva :)) cu ocazia asta as mai putea adauga si "hobbit" la porecle :P
Piercinguri: Nu, desi imi plac...dar mi-e teama sa imi fac
Tatuaje: Nu inca :D ...imi fac cu siguranta unul imediat ce fac rost de bani..sper pana in aprilie
Vehicul: nup..
Fraza cu care tâmpeşti pe toată lumea: chiar nu stiu, ar trebui sa intreb "lumea"
Preferate:
Culoare: albastru, alb
Animal: catel :x
Băutură: suc de portocale (sau apa plata)
TV Show : Ultimate survival
Album muzical: "These days"- Bon Jovi
Film/ Serial: Sweet november/ One Tree Hill
Actor/Actriţă: Johnny Depp / Sandra Bullock
Asta sau aia:
Ciocolată sau vanilie: Vanilie
Ciocolată caldă sau cafea: Ciocolată caldă
Rap sau punk: punk
Comedii sau filme de groază: comedii
Iubire sau bani: iubire
Your
Amintirea de care îţi este cel mai dor: having a boyfriend :">
Primul gând când te trezeşti: "iar 3 ore si ceva pierdute pe drum"
La întâmplare:
Ce ţară vrei să vizitezi? Franta (desi as vrea sa merg in toata Europa si in Japonia)
Fumezi? NU
Bei? Sampanie de revelion sau la ziua cuiva
Cânţi? Tot timpul, pe unde apuc (asta nu inseamna ca am si voce..as vrea sa am :P)
Vrei să te căsătoreşti? Da
Vrei copii? Da
Nume: Diana Elena (nu scriu nume de familie,imi plac doar acestea doua)
Poreclă: iepuras...nu prea mi s-a mai spus asa in ultima vreme dar asta a fost de cand eram mica :P ...si era cineva care imi spunea "heidi, fetita muntilor"
Data naşterii: 05-aprilie-1991 (20 de ani acus :D )
Culoarea ochilor: Căprui
Culoarea părului: Şaten
Înălţime: 1m si un snitel, cum spunea cineva :)) cu ocazia asta as mai putea adauga si "hobbit" la porecle :P
Piercinguri: Nu, desi imi plac...dar mi-e teama sa imi fac
Tatuaje: Nu inca :D ...imi fac cu siguranta unul imediat ce fac rost de bani..sper pana in aprilie
Vehicul: nup..
Fraza cu care tâmpeşti pe toată lumea: chiar nu stiu, ar trebui sa intreb "lumea"
Preferate:
Culoare: albastru, alb
Animal: catel :x
Băutură: suc de portocale (sau apa plata)
TV Show : Ultimate survival
Album muzical: "These days"- Bon Jovi
Film/ Serial: Sweet november/ One Tree Hill
Actor/Actriţă: Johnny Depp / Sandra Bullock
Asta sau aia:
Ciocolată sau vanilie: Vanilie
Ciocolată caldă sau cafea: Ciocolată caldă
Rap sau punk: punk
Comedii sau filme de groază: comedii
Iubire sau bani: iubire
Your
Amintirea de care îţi este cel mai dor: having a boyfriend :">
Primul gând când te trezeşti: "iar 3 ore si ceva pierdute pe drum"
La întâmplare:
Ce ţară vrei să vizitezi? Franta (desi as vrea sa merg in toata Europa si in Japonia)
Fumezi? NU
Bei? Sampanie de revelion sau la ziua cuiva
Cânţi? Tot timpul, pe unde apuc (asta nu inseamna ca am si voce..as vrea sa am :P)
Vrei să te căsătoreşti? Da
Vrei copii? Da
marți, 1 februarie 2011
Have a nice day!
Melodii care ma scot mereu din starile mele de plictiseala/tristete/stres/nervi etc. Imposibil sa nu te simti bine dupa ce le asculti.
Enjoy! :)
Enjoy! :)
Virusi
Calculatorul tocmai mi-a fost virusat (sau mai bine spus l-am virusat incercand sa dowld o chestie), motiv pentru care nu voi putea posta poze o perioada...tot ce am scos de pe aparat e acolo...si nici nu le mai am pe camera, deoarece le-am sters ca sa imi creez spatiu. Momentan scriu de pe un pc de la facultate..deci mai mult decat muzica sau chestii interesant de neinteresante nu cred ca voi mai posta pana nu imi voi repara pc-ul .. trist..
I'll be back :D..
P.S. imi cer scuze ca nu in toate articolele folosesc diacritice dar cand sunt la pc-urile astora, nu am cum sa setez pe limba romana pentru ca nu o au in meniu...stupid :-j
I'll be back :D..
P.S. imi cer scuze ca nu in toate articolele folosesc diacritice dar cand sunt la pc-urile astora, nu am cum sa setez pe limba romana pentru ca nu o au in meniu...stupid :-j
duminică, 30 ianuarie 2011
duminică, 16 ianuarie 2011
Matt Cardle..
hmm...există două categorii de persoane: celor cărora le place Xfactor (concurs de talente în U.K.) şi celor cărora nu le place.Simplu. Eu mă aflu în prima categorie şi asta pentru că mie chiar îmi place muzica şi să văd/ascult oameni talentaţi. Ştiu că sunt mulţi care se uită pentru a se amuza, pentru a comenta: cine cu cine s-a mai certat, care din juriu e îmbracat mai bine/prost şi multe alte chestii neinteresante. Anul acesta nu am putut să nu îl remarc pe Matt Cardle(care a şi căştigat acest sezon...yey! :D ). Un băiat modest cu o voce genială. Dar cuvintele nu îşi mai au rostul..Please,enjoy! :x
2011...
..şi am revenit după o luuungă absenţă. Am început prin a schimba template, "every week song" şi "Quote"...urmează partea uşoară: să postez. Rămân la ideea de a împărtăşi numai poze şi muzică în majoritatea articolelor, dar există şanse chiar să găsesc ceva interesant de scris din când în când...
Enjoy the song!
Enjoy the song!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)