luni, 11 iunie 2012
Incercam sau asteptam?
Ajungi la un moment dat la o varsta la care incepi sa te gandesti daca mai esti la timpul in care sa te gandesti numai la o relatie trecatoare sau la ceva serios. Pe scurt: intalnesti un baiat/o fata de care iti place dar esti in dubii, parca a-i incerca ceva, parca nu...Si acum sa ne facem intelesi, nu prea m-as pune pe mine in calcul, inca, pentru ca abia am 21 de ani...ma refer mai mult la persoane 25-26 ani+ ..Lumea in care traim e haotica tare, iar timpul trece atat de repede incat nu ai cand sa realizezi ca de fapt mai ieri erai adolescent, iar acum om in toata firea. Cat despre distractie, de ea poti avea parte oricand, fie ca esti singur sau in cuplu, fie ca ai 15, 20, 30 sau 40 de ani; totul depinde de tine si spiritul tau ce trebuie sa ramana mereu tanar :D. Dar, revenind...pentru cei mai in varsta decat mine, ati ajuns in punctul in care sa va ganditi "gata, am si eu o varsta, trebuie sa ma asez undeva la casa mea, sa incerc sa am o relatie serioasa etc etc." ? Va simtiti presati de timp sau de intrebarea "se merita sa mai am relatii trecatoare sau ar trebuie sa astept pe EL/EA?". Va ganditi ca trece timpul pe langa voi incercand sa trageti de relatii scurte, sa cunoasteti cat mai multe persoane dar de fapt niciuna nu va completeaza intru totul? Sau credeti ca e mai bine sa asteptati persoana potrivita pe ideea ca "voi sti/ simti cand am intalnit-o!" ?
vineri, 1 iunie 2012
Mama lor de casti...
Minunatele casti (care in ziua de astazi au ajuns un trend, le puteti gasi in toate marimile, culorile si modelele) au un scop simplu: de a asculta muzica/stiri, dar de unul singur. Iti pui aceste dispozitive in urechi pentru ca nu vrei sa auzi ce asculta altii sau invers, pentru a nu ii deranja pe altii cu preferintele tale. Aparent multa lume nu intelege acest concept. Mi se intampla cam des sa merg in mijloacele de transport si sa aud "bazaituri" de pe la ceilalti calatori, dar de obicei pot sa nu bag de seama, pentru ca nu e foarte deranjant. Dar cand esti in metrou/autobuz persoana de langa tine are data muzica la maxim, desi are casti, iti vine sa te intorci la el/ea sa intrebi daca a auzit de respect. Poate eu vreau sa citesc, sa ma gandesc la ale mele, sau poate chiar sa ascult muzica mea, dar sunt bruiata de galagia altora. Pai e frumos asa? Daca ai casti, le ai cu un scop, sa asculti numai tu nu si restul pasagerilor. Atat de tare avea data muzica o tanara de langa mine ieri, incat m-am intors la ea si i-am tras o privire insistenta si iritata (eu incercam sa citesc dar in zadar) care sa ii atraga atentia ca tot vagonul auzea muzica ei de ziceai ca are boxele cu ea si nu casti in urechi. Si poate nu m-as fi enervat atat de tare daca nu s-ar fi intamplat sa asist la o "discutie" intr-un autobuz acum ceva vreme. Un tip s-a luat de un alt tanar din autobuz pentru ca asculta muzica foarte tare desi avea casti. Baiatul asculta rock si pe mine personal nu ma deranja pentru ca ascult acelasi gen, dar eram destul de constienta ca volumul era putin exagerat si ii deranja pe ceilalti. Si vine un "gangsta wannabe" si se ia de el ca sa dea mai incet "that piece of crap that you call music...can`t you see it`s only noise and nothing else?!". Eu am ramas uimita si chiar m-am enervat pentru ca deja omul pasea pe alt teritoriu, cel al gusturilor care nu se discuta, si nu mi se parea corect; adica tu nu vrei sa imi auzi "galagia" ok, dar eu sa iti ascult bass-ul infernal de muzica gangsta cu versuri poetice de "be my b**ch" si "suck my lollipop", aduca exact ce asculta fata de langa mine. Aia da, este muzica. Dar cum spuneam, asta este deja alta discutie.
Pe mine chiar nu ma intereseaza preferintele nimanui, fiecare asculta ce vrea, dar cel mai important este sa avem putin respect fata de cei din jur care chiar nu sunt obligati sa ne suporte "galagia". :D
vineri, 25 mai 2012
You`re God`s masterpiece..
Am descoperit aceasta melodie pe Cabral.ro si o ascult obsesiv de mult din acel moment. Mi se pare o declaratie de dragoste deosebit de frumoasa, versurile fiind in sfarsit altceva decat "You're beautiful and I love you" (desi eu tot timpul spun ca ce e simplu e si frumos, dar uneori se mai vor si schimbari :D)
miercuri, 16 mai 2012
Momentul in care devii rasist
Am revenit dupa o lunga absenta si primul articol, scurt de altfel, nici nu imi va fi unul drag, din pacate. Vorbeam acum cateva zile cu o prietena care lucreaza intr-o zona destul de buna a Londrei si mi-a spuse ca in timp ce era la plimbare cu baietelul de care are grija si cu mama lui, nu a putut sa nu observe in fata ei cateva doamne fimei cu fuste mari, care mai de care mai colorate, cu cel putin 5 kg de aur pe ele si galagioase ca niste ciocarlii, de s-a speriat saraca femeie de langa ea. In acel moment ea ii spune prietenei mele "stii am primit un biletel in usa zilele trecute care chiar m-a pus pe ganduri, dar acum ca vad cu ochii mei incep sa imi fac griji...ce m-ai sfatui sa fac?" Stiti ce scria pe biletel?!
"BEWARE!Romanian gypsies in the area!"
Ei si cum in momentele alea sa nu iti iei lumea in cap sa fugi sa nu mai auzi de astfel de comparatii? Cum sa ii faci pe oameni sa citeasca putin in istorie sa vada care e de fapt treaba cu acesti "gypsies"? Cum sa nu intri in pamant cand stii ca esti roman si cel de langa tine te intreaba ce sa faca in legatura cu aceasta "problema"?
L.E. Mda, deci astazi am citit un articol in ziarul The Sun despre minunatii nostri tigani cum ca au invadat o zona destul de importanta spre centrul Londrei, iar autoritatile se tem si de faptul ca nu este o imagine buna pentru Olimpiadele ce se apropie. Am gasit mai devreme si articolul online asa ca voi lasa un link pentru cei ce doriti sa cititi articolul, comentariile si sa vedeti poze cu aceste minunate fiinte in toata splendoarea lor.
luni, 2 aprilie 2012
Beautiful music
Nu am mai postat nimic de mult timp, dar nu puteam incepe luna aprilie mai bine decat cu o melodie superba a celor de la Bosquito... Enjoy!
marți, 21 februarie 2012
vineri, 10 februarie 2012
Invidia
"Invidia
Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic - ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel.
Şi-a luat şi un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi.
A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan.
Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, bijuterii. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast.
În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodigarzi şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vilă - la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia - la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgameş, Ghandi şi Declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale.
L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Aşa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, femei.
Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev.
Lupta era strânsă, dar echilibrată.
În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA.
Am răsfoit atunci fericiţi Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie.
Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.
Şi atunci ne-a cuprins invidia...
Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"
* Dan Puric *
Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic - ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel.
Şi-a luat şi un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi.
A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan.
Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, bijuterii. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast.
În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodigarzi şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vilă - la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia - la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgameş, Ghandi şi Declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale.
L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Aşa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, femei.
Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev.
Lupta era strânsă, dar echilibrată.
În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA.
Am răsfoit atunci fericiţi Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie.
Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.
Şi atunci ne-a cuprins invidia...
Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"
* Dan Puric *
marți, 7 februarie 2012
Isterie
Ştiu că sunt ciudată în privinţa asta, dar de asemenea sunt sigură că nu sunt singura care o păţeşte: descopăr o melodie/film, sunt înnebunită după chestia descoperită şi oarecum încerc să le spun şi altora dar ei sunt indiferenţi. Apoi vine cineva oarecare (sau mai bine spus, de multe ori vine careva mai popular) şi postează aceeaşi chestie pe o reţea de socializare şi atunci începe isteria. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, mă bucur că în sfârşit se bucură şi restul de o muzică bună sau un film foarte bine regizat, mă bucur că în sfârşit se promovează mai bine, până la urmă mai bine mai târziu decât niciodată. Dar apoi vine toată lumea şi îţi sare în cap, "vai ai văzut asta?" ,"trebuie neapărat să asculţi melodia asta!" etc. etc. Mda, şi toată lumea e înnebunită şi te stresează şi pe tine, apoi stai şi te gândeşti "oameni buni, unde aţi fost până acum?!. Între timp tu mergi mai departe şi apoi se reia ceea ce am relatat mai devreme.
Ăsta e mersul lucrurilor şi nici că o să se schimbe, dar cred eu că am un pitic pe creier şi mă stresează de fiecare dată când mi se întâmplă asta. Eh, pun mai jos coverul realizat de WOTE (Walk Off The Earth) la melodia "Somebody that I used to know"- Gotye, melodie ce a creat recent o mare isterie pe facebook. Da, îmi place mai mult cover-ul! (bineînţeles că îmi place şi originalul, doar fără el nu s-ar fi putut face un cover, nu?)..Ok, enjoy! :D
Ăsta e mersul lucrurilor şi nici că o să se schimbe, dar cred eu că am un pitic pe creier şi mă stresează de fiecare dată când mi se întâmplă asta. Eh, pun mai jos coverul realizat de WOTE (Walk Off The Earth) la melodia "Somebody that I used to know"- Gotye, melodie ce a creat recent o mare isterie pe facebook. Da, îmi place mai mult cover-ul! (bineînţeles că îmi place şi originalul, doar fără el nu s-ar fi putut face un cover, nu?)..Ok, enjoy! :D
vineri, 3 februarie 2012
Life of a book
Un clip ce l-am vizionat pe blog-ul lui Radu, care la rândul lui l-a preluat de pe Obisnuit.eu- Blog despre tehnologie si placeri cognitive.
Am rămas fascinată de această animaţie, mi-a placut enorm metafora cărţilor ce prind viaţă o dată ce sunt citite. Cine ştie, poate chiar aşa se întâmplă de fiecare dată când deschidem o carte şi îi descoperim povestea. Vă invit să vizionaţi şi să vă bucuraţi de această scurtă animaţie din care se pot învăţa multe! Pentru cine are ochi să vadă şi minte să înţeleagă...
Am rămas fascinată de această animaţie, mi-a placut enorm metafora cărţilor ce prind viaţă o dată ce sunt citite. Cine ştie, poate chiar aşa se întâmplă de fiecare dată când deschidem o carte şi îi descoperim povestea. Vă invit să vizionaţi şi să vă bucuraţi de această scurtă animaţie din care se pot învăţa multe! Pentru cine are ochi să vadă şi minte să înţeleagă...
luni, 30 ianuarie 2012
Used to know ...
"But you didn't have to cut me off
Make out like it never happened and that we were nothing
I don't even need your love, but you treat me like a stranger
And that feels so rough"
Make out like it never happened and that we were nothing
I don't even need your love, but you treat me like a stranger
And that feels so rough"
joi, 19 ianuarie 2012
miercuri, 18 ianuarie 2012
Nicio speranţă?!
Am aflat acum vreo două zile că toată lumea a ieşit în stradă pentru a face proteste din cauza situaţiei nu prea frumoase ce s-a creat la noi în ţară. Întrebarea mea ar fi: ştiu cu toţii pentru ce protestează? Ok, cei care "au dat startul" ştiu. Mai sunt care au ieşit pe străzi din solidaritate, dar am văzut oameni care nu aveau habar ce se întâmpla acolo; s-au dus pentru că e fun?! Mai bine nu s-ar fi dus sincer.
Aseară am văzut un update, cum că Băsescu l-ar fi adus înapoi pe Arafat. Şi totuşi, oamenii sunt tot în stradă...deci domnul nostru preşedinte încă nu conştientizează că românii deja s-au săturat de toată situaţia în care sunt. Ce s-a întâmplat cu noua lege a sănătăţii a fost doar picătura ce a umplut paharul şi care i-a deşteptat pe români.
Mulţi ar vrea probabil să îl vadă pe Băsescu undeva la vreo 3 metri sub pământ, dar ce ar trebui să se întrebe ei ar fi: cine vine în locul lui? Pe cine mai votează? Eu nu cred că lumea ar mai şti pe cine să voteze în acest moment. Nu mai poţi avea încredere în nimeni, toţi sunt o apă şi un pământ. Ar fi totuşi nişte nume de capete luminate la noi în ţară, dar sunt oameni intelectuali care nu cred că şi-ar dori vreodată să intre în politică. Şi atunci? Chiar nu mai este vreo speranţă că se va găsi un conducător mai bun?
P.S. O altă chestie cu care nu sunt de acord este violenţa. Păi ori mergi să protestezi liniştit cu pancarte, postere etc. pentru o schimbare..ori te duci şi vandalizezi totul pe acolo. Cu siguranţă a doua variantă nu este cea ideală...acea "mişcare" nu reprezintă schimbare, cel puţin nu o schimbare în bine.
Aseară am văzut un update, cum că Băsescu l-ar fi adus înapoi pe Arafat. Şi totuşi, oamenii sunt tot în stradă...deci domnul nostru preşedinte încă nu conştientizează că românii deja s-au săturat de toată situaţia în care sunt. Ce s-a întâmplat cu noua lege a sănătăţii a fost doar picătura ce a umplut paharul şi care i-a deşteptat pe români.
Mulţi ar vrea probabil să îl vadă pe Băsescu undeva la vreo 3 metri sub pământ, dar ce ar trebui să se întrebe ei ar fi: cine vine în locul lui? Pe cine mai votează? Eu nu cred că lumea ar mai şti pe cine să voteze în acest moment. Nu mai poţi avea încredere în nimeni, toţi sunt o apă şi un pământ. Ar fi totuşi nişte nume de capete luminate la noi în ţară, dar sunt oameni intelectuali care nu cred că şi-ar dori vreodată să intre în politică. Şi atunci? Chiar nu mai este vreo speranţă că se va găsi un conducător mai bun?
P.S. O altă chestie cu care nu sunt de acord este violenţa. Păi ori mergi să protestezi liniştit cu pancarte, postere etc. pentru o schimbare..ori te duci şi vandalizezi totul pe acolo. Cu siguranţă a doua variantă nu este cea ideală...acea "mişcare" nu reprezintă schimbare, cel puţin nu o schimbare în bine.
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
It`s a beautiful world actually!
Pentru că sunt prea multe locuri/lucruri frumoase în lumea aceasta, pentru că aş vrea ca oamenii să fie mai buni, pentru că fiecare celulă din mine a tresărit la vizionarea acestui clip...
Mulţumesc, Radu! >:D<
Mulţumesc, Radu! >:D<
vineri, 6 ianuarie 2012
Dă-ne Doamne minte...
Nu ştiu sincer când a apărut acest clip, dar eu abia ce l-am văzut şi nu numai că nu m-a amuzat dar mi se pare o mare tâmpenie! Am citit şi câteva dintre comentariile de pe youtube, unde părerile sunt împărţite bineînţeles. Şi nu pot să îi înţeleg pe cei care au fost foarte mândri de acest "nou imn" şi afirmă că asta ar trebui să cânte peste tot. Întrebarea mea este: au gândit înainte să vorbească/să scrie?! Nu cred.. De asemenea aceştia au spus celor care nu sunt de acord cu acest videoclip că de fapt ei se supără pe adevar, că nu le convine ca acei indivizi cântă despre ţara noastră aşa cum este ea acum. Păi bine, bine...suntem cu toţii conştienţi de cât de mult a decăzut dar nu te apuci să strigi în gura mare, să te "mândreşti" cu aşa ceva, ci mai degrabă acţionezi, faci ceva să schimbi acest lucru. Dacă se promovează această imagine, atunci să nu ne mai plângem de părerea celorlalţi europeni despre noi.
Iar cei trei inşi se cred deştepţi pentru că vezi doamne au schimbat versurile în acest fel, dar asta e..aparent e mai uşor să ne batem joc decât să acţionăm într-un mod serios pentru a schimba ceva.
Iar cei trei inşi se cred deştepţi pentru că vezi doamne au schimbat versurile în acest fel, dar asta e..aparent e mai uşor să ne batem joc decât să acţionăm într-un mod serios pentru a schimba ceva.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)