The resistance ...

Never gone...

Un vis...în doi..

Surprinzător cum într-o zi ai tot ce îţi doreşti, te simţi fericit, iar a doua zi, în câteva cuvinte, visurile îţi sunt spulberate...
Este greu de crezut că totul s-a terminat atât de repede, că nu au mai rămas decât promisiuni purtate de vânt, amintiri frumoase a ceea ce am avut în doi, speranţa că va mai exista cândva un "noi". Prea multe lucruri frumoase, pentru a fi uitate atât de uşor...
Şi da, încă mai sper, încă mai cred în ceea ce ai simţit cândva- pentru că a fost real, mi-ai demonstrat-o de mii de ori- încă mai cred în ceea ce simţi, în ceea ce îţi doreşti, încă mai cred în tine, în noi!
Gîndeşte-te, visează, realizează tot ceea ce îţi doreşti, dar nu uita de sentimente. Ele încă sunt acolo, trebuie doar să le cauţi undeva mai departe de gând şi de raţiune..Nu ezita să le redescoperi! Nu există loc pentru temeri sau motive, ci pentru a trăi, pentru a decide..
Şi da, poate am greşit, dar m-am întors. Mereu m-am întors, mereu mă voi întoarce, mereu voi fi aici...pentru tine!...9 vieţi...şi mai mult...

Sheer, dumb luck...

Exact de asta au parte unele persoane...

Într-o lume haotică şi indiferentă ca cea de astăzi, nu poţi avea încredere decât în tine însuţi, nu te poţi baza decât pe propriile puteri, pe voinţă şi pe mult mult noroc. Unii indivizi nici nu trebuie să gândescă prea mult, pentru că lasă mereu pe altcineva să o facă în locul lor; şi culmea cei care ies în câştig, cei care ajung să fie apreciaţi, tot ei sunt, cei fără prea multe cunoştinţe, dar cu destul de multă minte încât să ştie să manipuleze pe alţii. Mulţi ar spune: "bravo lor, sunt oameni isteţi". Probabil..Dar cu ce îi ajută acest lucru, dacă la sfârşitul zilei nu există niciun fel de satisfacţie personală, nu există stimă de sine, respect pentru ceea ce sunt, ceea ce realizează şi nu pentru ce fac alţii? Cu ce îi ajută această "isteţime", acest abuz de putere sau miliardele pe care le câştigă, dacă ei în realitate nu sunt în stare de nimic, pe cont propriu? Din păcate, multe astfel de "cazuri" pot fi văzute la tot pasul în ziua de azi.
Eu personal aş vrea o schimbare! Să pot avea încredere şi în cei din jur, să pot să reuşesc în viaţă pe mintea proprie, să fie puse în evindenţă cunoştinţele şi valorile morale ale oamenilor şi nu pilele, să fiu capabilă să fac ceva care să fie de ajutor lumii, care să îmi ofere mulţumire profesională, cât şi spirituală. Şi consider că uşor, dar sigur, se merge pe drumul cel bun...sper doar ca acesta să nu se termine subit, să nu ştim încotro să mergem mai departe..

Titlul este însă legat de altă problemă şi anume de cei care au parte de noroc cu duiumul şi nu ştiu să profite de el. Sunt atâţia oameni nefericiţi, uitaţi de soartă care şi-ar da jumătate de viaţă pentru un gram de noroc, iar alţii care îl primesc din plin, sunt prea orbi ca să îl vadă. Nu poţi da cu piciorul fiecărei oportunităţi care ţi-o oferă viaţa, din prea multă comoditate, orgoliu, nepăsare sau din prea puţină voinţă sau dorinţă de a realiza ceva benefic propriei vieţi, până la urmă. Asta deja se numeşte inconştienţă, ca să nu spun altfel! :|
Pierzi şansele de a avea un viitor mai bun, dar vei dezamăgi şi pe toţi care au avut încredere în tine. Nu îţi mai alunga norocul astfel, că te vei trezi într-o zi fără el şi îţi vei plânge în pumni de ciudă! (lucru valabil nu neapărat pentru persoana în cauză, care sper că va citi articolul cândva, ci pentru toţi care fac aceeaşi prostie..)



"Trebuie să fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume."- Mahatma Gandhi

...

Cum spuneam într-un articol anterior, niciodată nu cred că va exista acel "moment potrivit", pentru a face sau a spune ceva.
Spre exemplu, afli un secret despre care ştii că va face rău atunci când va fi divulgat. Bineînţeles că oscilezi între a face un bun prieten să sufere pentru că îi spui, sau riscul ca el să se simtă prost pentru că află din altă parte şi nu de la tine, prietenul cel mai bun. Cu siguranţă acesta este unul din momentele în care fără tragere de inimă, trebuie să alegi prima variantă, oricât de mult te-ar deranja. DAR, nu aştepta prea mult, nu aştepta "momentul potrivit", pentru că nu îl vei găsi, iar timpul trece şi lucrurile se pot complica.
Alege să spui cu prima ocazie, după care fii alături de cel care nu e în unul din cele mai fericite momente ale sale. Nu lăsa ştirile neplăcute să fie spuse de unii care "e" proşti şi plictisiţi de propria viaţă, care au impresia că pot interveni în vieţile altora.

Optimist sau pesimist?

Am primit de Crăciun, o carte ce mi-am dorit-o încă de când am văzut-o în librărie. De fapt sunt două cărţi în una singură. Jumătate "Ghidul optimistului", jumătate "Ghidul pesimistului"- scrise de Niall Edworthy şi Petra Cramsie.
Conţinutul este reprezentat de citate ale optimiştilor şi pesimiştilor (scriitori, medici, filosofi etc) celebri. O carte inteligentă, plină de umor ce poate fi savurată oriunde şi oricând, dar nu neapărat de oricine (aş spune eu). Voi încerca să mai postez din când în când citate, însă nu prea multe, deorece doresc să vă impulsionez să o cumpăraţi şi voi, pentru că merită! :)


"Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele"- Oscar Wilde

"E rău azi şi în fiecare zi va fi mai rău, până când se va întâmpla tot ce poate fi mai rău"- Arthur Schopenhauer

Dualitate...

Reflectam mai devreme la una din nehotărârile omului şi mi-am demonstrat, încă o dată, că suntem fiinţe vulnerabile şi că putem fi doborâţi cu un singur cuvânt, oricât de puternici am vrea să fim.
Cineva spunea că un lucru pe care nu îl ştii, nu are cum să îţi facă rău. Total de acord. Mulţi preferă calea asta. În acelaşi timp însă, se întâmplă de multe ori să dăm pe dinafară de curiozitate şi să ne găsim în situaţia în care vrem să aflăm adevarul, oricât de dureros ar fi; momente în care ajungem să ne facem rău singuri, doar din încăpăţânarea de a ştii mai mult. Bineînţeles, dacă nu ni se spune adevărul, ne simţim trădaţi, înşelaţi. În realitate nici noi nu ştim ce vrem de fapt. Cum am putea afla? Cum ai putea alege între a suferi pentru că nu ştii sau a suferi pentru că ştii prea mult?

Avatar

Am reuşit să ajung şi eu la cinema să văd mult aşteptatul film, "Avatar". Mereu mi-a plăcut tot ceea ce ţine de ficţiune, dar nu şi de SF...şi totuşi impresia facută după vizionarea acestuia: foarte tare! Subiectul este foarte interesant (gandiţi-vă cum ar fi să aveţi posibilitatea de a trăi în 2 lumi? "Jungla" care se consideră a fi civilizaţie, societate- Pământ, şi adevărata junglă, în care trebuie să înveţi să supravieţuieşti şi să faci faţă pericolelor- Pandora), efectele speciale sunt extraordinare (încă nu îmi vine să cred cât de bine au fost realizate- drept dovadă şi perioada foarte lungă în care a fost creat filmul), povestea de dragoste, suspansul, umorul, acţiunea...toate acestea fac din "Avatar" un film care merită cu adevarat să fie vizionat! Apropo, la sfârşit există şi posibilitatea de a alege lumea în care vrei să trăieşti de fapt. Voi ce aţi alege?

Oare de ce...

...mulţi spun că trebuie să existe un timp potrivit pentru a spune sau pentru a face ceva?
...se întâmplă deseori să nu fim în stare să exprimăm ceea ce simţim?
...mulţi dintre oameni preferă să aibă o viaţă "planificată"?
...avem mereu ceva de care să ne plângem?
...de multe ori regretăm o întâmplare din trecut?
...există oameni care se prefac, oameni ce vorbesc pe la spate, oameni necinstiţi?
...există întrebări fără răspuns?

lista poate fi atât de lungă...

Personal consider (sau mai bine spus, după multe experinţe am ajuns la concluzia) că: nu există timp/moment potrivit pentru a spune sau a face un lucru ce ţi-l doreşti; dacă ştii că acel ceva te face fericit sau pur şi simplu îţi va lua o piatră de pe inimă, de ce să nu încerci, de ce să nu fii spontan, fără a avea regrete mai apoi? La urma urmei regretele nu ne ajută cu nimic, ba mai mult, răsucesc cuţitul în rană. De ce să regreţi un lucru pe care cu bună ştiinţă l-ai făcut?!
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu planurile făcute cu mult timp înainte...eu consider că nu îşi au rostul; oricum nu vor ieşi niciodata exact cum îţi doreşti. Plus de asta, de ce să trăieşti în viitor, când ar trebui trăit prezentul?! Niciodată nu ştii ce îţi poate rezerva viaţa şi ziua de mâine..planuri cu luni înainte nu ar trebui făcute!
Oamenii...cele mai imprevizibile fiinţe, pline de calităţi şi defecte deopotrivă. Nimeni nu este perfect bineînţeles; nu există perfecţiune. Dar chiar nu îi înţeleg pe unii; de ce trebuie să fie atât de răi, de prefăcuţi, de aroganţi? Oameni buni, dacă aveţi ceva de spus, spuneţi direct, nu vă ascundeţi, nu minţiţi pentru că adevărul mereu va ieşi la iveală; şi renunţaţi la miile de feţe pe care le aveţi pentru că veţi ajunge în momentul în care nici voi nu veţi mai ştii cine sunteţi!
Şi unul dintre cele mai importante sfaturi (cred eu): nu vă temeţi să vă exprimaţi sentimentele faţă de cei dragi; şi nu numai la ocazii, ci de fiecare dată când simţiţi nevoia. Nu aveţi idee ce bine faceţi celui căruia îi spuneţi că ţineţi la el sau ca i-aţi lipsit! Îi înveseliţi ziua...credeţi-mă pe cuvânt! Cu ocazia asta: încă o dată, mulţumesc Radu! :* :)
Să nu ezitaţi niciodată să spuneţi ceea ce gândiţi, credeţi sau simţiţi, chiar dacă la început poate fi greu; dacă vă faceţi curaj, totul va veni de la sine! :) Şi să nu vă demoralizaţi dacă nu veţi primi tot timpul răspunsul aşteptat...măcar ştiţi că v-aţi descărcat şi vă simţiţi împăcaţi cu voi (bineînţeles că veţi fi învăluit de un val de tristeţe la început, poate veţi vărsa şi una, doua, trei...o sută de lacrimi dar această stare nu va dura la nesfârşit...:p ).
Iar întrebările fără răspuns, mereu vor rămâne aşa...se pare că mintea umană e prea limitată pentru a înţelege anumite fenomene sau aspecte ale vieţii. Şi în final, chiar dacă omul este aproape conştient de nereuşită, mereu va fi în căutarea "adevărului absolut"..dar speranţa moare ultima, nu?! ;))