"Cand voi fi mare..."

"Ce vrei sa devii cand vei fi mare?" Cred ca prima intrebare care iti este pusa in momentul in care lumea isi da seama ca esti in stare sa legi cateva cuvinte si sa le raspunzi. Cred ca cel mai des intalnite raspunsuri erau (sau cel putin eu asa imi aduc aminte): la fete: doctorita, cantareata, educatoare, la baieti: doctor,fotbalist, superman.
In zilele actuale raspunsurile sunt mult mai diversificate si mai marete: actrita/actor (artisi in general de fapt), psiholog, politician, astronaut, presedinte, noul Bill Gates etc. Eu imi aduc aminte ca ma enerva foarte tare intrebarea mai sus mentionata. Desi aveam doar undeva intre 5-9 ani eram destul de constienta (spun eu) ca probabil gandurile mi se vor schimba pe parcurs. In mintea mea era ceva de genul: "Cum as putea stiu acum ce voi deveni cand voi avea 25 de ani?! Momentan sper sa trec de clasa a4a :D " Stiu ca de cele mai multe ori raspundeam "Nu stiu" si toti se uitau ciudat la mine de parca tocmai refuzasem una din cele mai bune oferte de munca ce mi se putea oferi vreodata sau ceva asemanator. La un moment dat insa, pe la 11 ani am decis ca vreau sa studiez geografie...turism in special..ca pe la 14 ani (cred..parca) sa imi placa foarte mult tot ceea ce inseamna film, radio, jurnalism si am spus ca asta voi face: jurnalism. Si uite ca asta am si ajuns sa fac: jurnalism (in facultate cel putin :D ). Tot pe parcurs mi-am dat seama ca imi place sa fiu in spatele camerei foto, iar acum intentionez sa realizez ceva si in privinta aceasta.
Ideea in mare este ca nu sunt neaparat impotriva acestui "mic interogatoriu" dar pur si simplu nu mi se pare relevant. Nu pentru varsta de 5 ani. Stiu ca multi parinti spun ca e bine sa il intrebi pe copil de mic ce isi doreste pentru ca poti observa pe parcurs cum i se schimba ideile, cum le dezvolta, plus ca isi pun imaginatia la contributie etc. Ok , adevarat oarecum. Dar poti face acest lucru prin diverse alte activitati, fara a fi bantuiti neaparat mereu de vesnica intrebare "Ce vrei sa devii cand vei fi mare?"... si spun asta pentru ca am vazut copii care in loc sa se bucure de copilarie isi faceau fel si fel de ganduri cu ce vor face la 30 ani. Unii din ei chiar stiau deja, pentru ca parintii le spuneau ce trebuie sa devina. Alta prostie: sa vina parintii sa iti spuna ce si cum sa faci cu viitorul tau. "Tu trebuie sa fii avocat pentru ca asa au fost si tatal si bunicul tau" sau "Trebuie sa patrezi reputatia firmei". Bineinteles ca mentaliatile s-au mai schimbat intre timp, dar eu am mai vazut cateva astfel de cazuri si nu era deloc placut, mai ales cand tinerii sunt total impotriva. Si asa ca viata asta este scurta si nu o traiesti decat o data, macar sa fie asa cum vreau, sa fac ceea ce imi place.
Inca o chestie de care mi-am adus aminte. Cand copilul implineste un an i se pune in fata o tava pe care se afla diverse obiecte si in functie de ce alege copilul de pe tava, se fac presupuneri despre ce meserie va avea acesta cand va creste. Asta mi se pare amuzanta din acelasi motiv, dar surprinzator am intalnit cazuri cu persoane ce au ajuns sa aiba meserii ce aveau o mai mica sau mai mare legatura cu ce le-a atras privirea cu vreo 20 de ani in urma.
Eu se pare ca am ales un caiet, un creion si bani :)) Poate voi ajunge o scriitoare de succes :> who knows?

Diamonds

"At any rate, let us love for a while, for a year or so, you and me. That`s a form of divine drunkennes that we can all try. There are only diamonds in the whole world, diamonds and perhaps the shabby gift of disillusion. Well, I have that one last and I will make the usual nothing of it."
(John- "The diamond as big as the Ritz" by F.Scott Fitzgerald)

Rango :x

Nu se putea sa nu vad "Rango" imediat ce a aparut dat fiind ca imi plac animatiile si chiar mai important, il ador pe Johnny Depp (aka Rango) :D. Foarte foarte dragut filmul si foarte amuzant, iar la unele secvente am ras de ma dureau obrajii.
Povestea unei soparle care doreste sa calatoreasca, sa incerce ceva nou, sa schimbe lumea...iar asta presupune mult curaj, iar Rango nu duce lipsa de el deloc. Asta nu inseamna ca nu a avut momente slabiciune si teama, dar fiecare trebuie sa isi urmeze propia poveste...iar Rango a avut curaj si a facut-o! :D
Un film bun de vazut mai ales daca esti putin trist/suparat/fara chef. Chiar te bine dispune!
Enjoy!

Ce mult...

Castelul de nisip

Ea incepe usor si timid sa construiasca un castel de nisip...stie ca ii va lua mult timp si multa rabdare, dar il construieste cu drag si e fericita. Exista insa temeri..daca va fi distrus de un val sau de un pescarus sau orice altceva? Dar trebuie sa incerce, sa riste pentru a-si vedea visele implinite..daca nu ar incerca nu ar sti niciodata cum ar fi fost. Ar exista prea multi de "ce-ar fi fost daca?"..si nu suporta sa traiasca cu indoiala sau regret. Si reuseste plina de nerbadare si entuziasm sa ajunga unde isi doreste, dar cand se apropie din ce in ce mai mult de final un val vine si distruge tot...Ea ramane acolo nemiscata, trista, dezamagita nestiind cum sa reactioneze...isi patreaza calmul si incepe din nou sa isi construiasca castelul. De data aceasta temerile sunt mult mai mari ...nimeni nu ii garanteaza ca noul ei castel va fi in siguranta. Si totusi, incearca din nou...de data aceasta cu mai mult calm si mult mai timid...are momente de ezitare, are momente in care sperantele ii sunt poate prea mari dar nu se opreste...ii placeau brizele marii la apus...o linisteau, o faceau sa zambeasca, sa uite de cei din jur..dar intr-o zi , cand nerabdatoare astepta amurgul, un val a venit si i-a distrus si al doilea castel. De aceasta data insa, ea nu a reusit sa se abtina...durerea cauzata de pierderea unui lucru drag pentru a doua oara, i-a adus zeci de lacrimi sarate pe obraz...nu stia cand sa se opreasca, era revoltata, era trista, era fara speranta... A plans pana cand durerea si golul din piept disparusera..A inceput sa mearga spre rasarit, in urma ramanand doar pasii ei..urme a ceea ce a fost...brizele marii inca o linisteau intr-un fel..si uitandu-se spre apus si-a dat seama ca e fericit. Si nimic nu mai conta...stia ca intr-o zi va incepe sa construiasca un alt castel...pentru ca speranta ca intr-o zi va reusi incepuse sa se aprinda din nou in sufletul ei...stia ca va reusi...intr-o zi...

Beach boys?!

De dimineata de cand m-am trezit imi canta melodia asta in minte...si nu pare sa se opreasca...cred ca am si visat ca am ascultat-o de fapt ...dar chiar asta? pff..oricum, foarte draguta melodie...Enjoy!

The next three days

Acum doua saptamani mi-a fost recomandat acest film. Eu neavand internet si alte alea mi-a luat putin mai mult pana sa fac rost de el sa il vad, dar intr-un final am reusit. De admirat dragostea, devotamentul, increderea si curajul pe care le are acest om in incercarea sa de a-si salva sotia de la o condamnare nedreapta.
Pot sa spun ca mi-a placut foarte mult filmul si m-a tinut cu sufletul la gura pana in ultimul moment. Merita a fi vizionat..Enjoy!

Funny

Mda...internetul e plin de poze haioase iar asta chiar e tare..

Cartile si cititul

Cand eram in tara auzeam din diferite parti (poate prea multe) cum ca "tineretul din ziua de astazi nu mai stie ce inseamna sa citesti, sa te delectezi cu o carte...stiu numai de internet si cluburi". Si credeam ceea ce se spunea, pentru ca intr-adevar mai mult de 50% dintre tinerii de la noi chiar nu au nicio treaba cu cititul, din pacate. Oricum trebuie sa recunosc ca in ultimii doi ani am vazut Diverta si Carturesti-ul mult mai populate + multe blog-uri/forum-uri unde se tineau dezbateri cu referire la literatura...ceea ce este cu siguranta un lucru cat se poate de bun (inseamna ca unii chiar incep sa se sature de tehnologie sau macar o folosesc intr-un mod util).
Cand am venit aici, la facultate la un modul ni s-a dat sa facem o pagina web pe ce tema dorim...eu am ales una legata de carti si citit si am numit-o: "Books- creating your own movie". In cele 7 pagini pe care le-am creat am recomandat diverse carti pe care le-am citit si mi-au placut foarte mult; in introducere am trecut ca motiv pentru alegerea acelui subiect faptul ca sunt multe persoane care nu mai citesc atat de mult, iar o colega mi-a atras atentia spunandu-mi ca nu e de acord cu mine si sa fiu mai atenta in jurul meu. Si intr-adevar mi-am dat seama ca mai mult de jumatate din persoanele pe care le vedeam in diverse locuri, citeau...in metrou, autobuz, universitate, cafenea, librarii,parc etc. Fiecare avea cate o carte in mana, fie ca era in engleza sau in limba materna, fie ca era o carte de dragoste sau un thriller.. nu conta ...fiecare cu ce ii placea, dar toti erau absorbiti de lectura lor...era amuzant cand multi dintre ei uitau sa fie atenti la statia in care trebuiau sa coboare si se trezeau deodata parca dintr-un vis si isi mai dadeau si cate una peste fata.
De fapt, acesta a fost unul din primele lucruri pe care le-am observat aici dar nu stiu de ce atunci nu "l-am observat". Fie..
Ideea este ca ma bucur sa imi dau seama ca unii oameni inca mai pastreaza ca hobby sau ca mod de relaxare/cultura cititul si nu sunt atat de innebuniti de tot ce inseamna tehnologie si de multele programe proaste de la TV (nu toate sunt proaste evident).
Cred ca atunci cand voi avea timp voi incepe sa recomand si carti pe langa filme si muzica. Si sper ca voi primi si eu anumite recomandari..nu strica niciodata + ca nu am spus nicio clipa ca eu as citi prea mult si ca mi-as ocupa timpul numai cu asta..mi-ar placea insa ...doar ca banuiesc ca citesc mai mult decat alte persoane si de aceea "mi-am permis" sa ma pronunt in legatura cu acest subiect. :D

P.S. Mi-am adus aminte de o chestie care ma enerva la culme acasa..faptul ca atunci cand citeam o carte in tramvai sau undeva pe o banca, anumiti indivizi cu "viziune de cal" nu aveau altceva mai bun de facut decat sa rada sau sa comenteze aiurea...aveau impresia ca sunt cine stie ce tocilara (nestiind ce inseamna a fi tocilar probabil) sau ca o data ce citesc prea mult exista posibilitatea de a-mi lua foc creierul..cine stie ce era in mintea lor ingusta. Insa erau draguti anumiti batranei care chiar zambeau cand ma vedeau (sau vedeau alte persoane citind)...probabil si ei erau uimiti de ceea ce vedeau, dar intr-un sens bun bineinteles..