Te iubesc?! -Part 1

M-am gandit sa scriu acest articol deoarece am dat din intamplare peste blog-ul unei fete de 13 ani. Pe langa faptul ca am realizat ca din ce in ce mai multe persoane indiferent de varsta isi fac blog-uri, am observat ca majoritatea articolelor ei erau despre sentimente, in special `iubire` ( implicit suferinta din dragoste). Si am stat sa ma gandesc cum ar putea ea sa stie despre iubire la numai 13 ani? Eu stiu ca am scris un articol despre faptul ca iubirea nu are varsta si esti capabil de sentimente puternice undeva de la 16 ani in sus, dar nu la 13. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit si mentionez inca o data ca nu pretind a sti ce e iubirea...de fapt nu cred ca cineva poate sti cu exactitate, astfel incat sa dea o definitie. Dar stiu ce nu este: iubirea nu este egoista, nu este lacoma, nu este conditionata, nu are prejudecati, nu jigneste, nu discrimineaza; accepta calitati cat si defecte, are rabdare, are incredere, respecta, sacrifica.
Probabil aceasta fata s-a indragostit pentru prima data,iar sentimentul fiind nou si puternic i-a dat falsa impresie ca iubeste. Nu o condamn pentru acest lucru, pentru ca toti am patit-o, toti ne-am trezit in situatia in care aveam impresia ca el/ea sunt ceea ce ne dorim si pace. Dar asta se intampla la inceput; trebuie sa treci prin mult mai multe incercari si trebuie sa fii putin mai matur pentru a putea ajunge sa spui cele doua cuvinte.
Eu sunt foarte sensibila cand vine vroba despre acest subiect pentru ca mi se pare foarte important sa spui ceea ce simti numai atunci cand simti cu adevarat, nu oriunde si oricand. Astfel ajung la chestia care ma scoate cel mai tare din sarite: status-uri, mesaje si `urlete` de "te iubesc" si "esti viata mea" dupa numai o luna-doua (in cel mai fericit caz...pentru ca am vazut si dupa una sau doua saptamani). Nu vreau sa ii judec pe acesti oameni, dar mi se pare superficial sa faci asta dupa un timp atat de scurt, timp in care nu ai cum sa ajungi sa cunosti persoana de langa tine foarte bine. Stiu ca sunt multi care spun ca nu ne exprimam sentimentele foarte des, dar se refera la sentimentele fata de toti cei dragi, incluzand familie, prieteni, animale de companie etc.- iar aia este un alt tip de iubire. Chiar si asa, mai este o vorba: "ce e prea mult strica" si chiar sa spui "te iubesc" la orice colt de strada, la baie, in autobuz si alte locuri de astea `romantice` de cate nspe mii de ori pe zi devine stresant, sufocant (si spun astea dupa cazuri reale). Un sentiment atat de puternic si frumos trebuie lasat sa se dezvolte in timp, trebuie rabdare- in special pentru ca trebuie sa cunosti persoana de langa tine, sa nu se intample dupa ceva vreme sa iti dai seama de anumite defecte, sa ajungi sa te simti stingher in preajma celui de langa tine, sa ajungi sa te rusinezi la anumite gesturi de ale sale etc. Intr-un moment neasteptat, intr-un loc neasteptat, sa apara acel sentiment care iti face intreaga fiinta sa se emotioneze si sa zambeasca...intr-un astfel de moment, in care esti sigur pe ceea ce simti indiferent de situatie ...lucrurile se intampla pur si simplu. Iar restul vine de la sine.
Pote sunt prea exagerata sau poate prea naiva, dar eu chiar cred in sentimente puternice ce nu pot si expuse oriunde si oricand. De asemenea ele trebuie simtite si aratate prin fapte, prin gesturi si nu neaparat prin vorbe. Inca o data, aceasta este parerea mea, nu judec pe nimeni- desi asta nu inseamna ca nu o sa ma enervez oricum la excesul de dragoste din unii..

Si melodia ce mi-a venit in minte in timp ce scriam acest articol..