miercuri, 27 iulie 2011
duminică, 24 iulie 2011
Lumea a luat-o razna...
..dar asta nu e o noutate. Lucruri rele se întâmplă în fiecare zi, ba chiar mai multe decât ne-am putea imagina, din păcate. Momentele mai dure sunt atunci când vezi că se întâmplă unele după altele şi afli imediat de ele, cum s-a întâmplat în ultimele două zile. Aflu prima dată că o bombă a fost pusă într-o clădire în centrul capitalei Norvegiei (Oslo), ca mai apoi să aud despre decesul a cel puţin 80 de persoane tot în Norvegia, undeva pe o insulă în sud...tineri studenţi ce au fost împuşcaţi cu sânge rece de un dezechilibrat mintal (părerea mea), deghizat în poliţist. De asemenea ieri aflu că Amy Winehouse, mult cotroversata artistă britanică, a decedat la domiciliul ei din Camden-Londra, cauzele fiind necunoscute încă (serios?!).
Pe mulţi poate nici nu îi intereseaza această ultimă veste, dar am scris despre ea pentru că Amy era o figură publică şi există milioane de oameni care îi ascultau muzica, care îi urmăreau prestaţiile sau chiar viaţa personală şi care încă sunt şocaţi de cele întâmplate. Şi ştiţi care e de fapt partea cu adevarat tristă?! Că cele întâmplate nu îi împiedică pe cei dependenţi de droguri să renunţe la ele, nu îi vor convinge să meargă la clinici de dezintoxicare, nu îi va trezi la realitate. Nu cred că îi va fi învăţătură de minte nici măcar fostului ei soţ, în braţele căruia artista şi-a dat ultima suflare. Ei vor fi puţin speriaţi sau şocaţi la început, dar apoi vor continua să facă ce ştiu ei mai bine. Şi când te gândeşti că sunt atâţia artişi care au avut astfel de sfârşituri tragice; artişti care erau modele pentru fani...măcar din acest motiv să se oprească puţin, să se gândească dacă se merită să îţi iroseşti viaţa în acest fel..
Pe mulţi poate nici nu îi intereseaza această ultimă veste, dar am scris despre ea pentru că Amy era o figură publică şi există milioane de oameni care îi ascultau muzica, care îi urmăreau prestaţiile sau chiar viaţa personală şi care încă sunt şocaţi de cele întâmplate. Şi ştiţi care e de fapt partea cu adevarat tristă?! Că cele întâmplate nu îi împiedică pe cei dependenţi de droguri să renunţe la ele, nu îi vor convinge să meargă la clinici de dezintoxicare, nu îi va trezi la realitate. Nu cred că îi va fi învăţătură de minte nici măcar fostului ei soţ, în braţele căruia artista şi-a dat ultima suflare. Ei vor fi puţin speriaţi sau şocaţi la început, dar apoi vor continua să facă ce ştiu ei mai bine. Şi când te gândeşti că sunt atâţia artişi care au avut astfel de sfârşituri tragice; artişti care erau modele pentru fani...măcar din acest motiv să se oprească puţin, să se gândească dacă se merită să îţi iroseşti viaţa în acest fel..
There for you
For the moments when you feel weak, angry, sad or hopeless...there for you to brighten up your day..
sâmbătă, 23 iulie 2011
More talent
Vuiesc toate paginile de internet cu ştiri despre un anume serial muzical ce va începe în toamnă pe ProTv, aşa că am decis să citesc şi eu un articol să văd despre ce este vorba. Probabil cei de acasă ştiu deja, dar eu cum nu prea stau să citesc presa românească, acum am aflat următoarele: în urma unui casting, au fost aleşi douăzeci de tineri talentaţi pentru a face parte din formaţia La-La Band şi pentru a apărea în acest serial. Nu voi fi în ţară deci nu il voi putea viziona...deşi, chiar dacă eram, nu cred că schimba situaţia pentru că eu nu prea mă uit la tv in general. Nu ştiu cum va fi acest nou proiect, dacă va avea succes sau nu, dar sincer sper ca formaţia să iasă în evidenţă, să fie apreciată, pentru că într-adevăr acei tineri chiar au talent, chiar au voci bune şi foarte bune care merită a fi ascultate şi promovate (şi pun pariu că nici nu trebuie editate foarte mult).
Cred că acest grup a venit la momentul potrivit, pentru că era şi timpul să se mai schimbe ceva în peisajul muzical, pentru că eu una sunt săturată de atâta muzică popcorn ce se difuzeză la ora actuală.
Şi pentru a da un exemplu, uitaţi prestaţiile care mi-au atras atenţia:
Enjoy!
Cred că acest grup a venit la momentul potrivit, pentru că era şi timpul să se mai schimbe ceva în peisajul muzical, pentru că eu una sunt săturată de atâta muzică popcorn ce se difuzeză la ora actuală.
Şi pentru a da un exemplu, uitaţi prestaţiile care mi-au atras atenţia:
Enjoy!
joi, 21 iulie 2011
Străinătatea- "ţara" tuturor posibilităţilor
Am vrut să scriu acest articol în urma discuţiilor pe care le-am avut cu diverse persoane ce nu încetau să spună cât de norocoasă sunt că am reuşit să ajung în Anglia şi cum nu există ţară mai îngrozitoare decât România.
În ultimii ani au plecat atât de mulţi oameni în alte ţări (Italia fiind fruntaşă) încât uneori stau şi îmi imaginez că o să vină momentul în care în România o să rămână doar pensionarii şi câinii vagabonzi. Din fericire e doar imaginaţia mea, pentru că ştiu destul de mulţi tineri care nu ar pleca niciodată din ţară pe o perioadă nedeterminată, ba mai mult vor din toată inima să stea şi "să schimbe ceva". Şi pentru asta, îi admir! Nu vreau să par ipocrită, pentru că îmi imaginez că unii se întreabă de ce am plecat dacă tot sunt de partea celor care au rămas. Ştiu că am plecat de bună voie, deşi aş fi putut să rămân să încerc alături de ceilalţi, iar părerile sunt împărţite: unii ar spune că sunt o norocoasă pentru că am avut şansa asta, alţii ar spune că am fost laşă pentru că am ales varianta mai simplă, de a pleca în străinatate unde e mult mai uşor decat acasă.
Eu aş spune că sunt undeva la mijloc. Da, am avut oportunitatea de a pleca şi am profitat de ea, în primul rând pentru că ceea ce îmi doream să fac nu prea era luat în serios acasă (sau din contră, la noi e atât de serios încât în loc să reprezinţi media, ajungi să fii o marionetă a ei şi a societăţii), iar în al doilea rând a fost şi influenţa din partea celorlalţi- în special a familiei (oricum eu am luat decizia finală, nu a "vorbit" nimeni în locul meu).
Apoi aş vrea să clarific un lucru: nu e cu nimic muuult mai uşor aici. E mai organizat, mai disciplinat şi punct. În privinţa învăţământului, programul e într-adevăr mai lejer, dar am auzit că examenele (la liceu de exemplu) sunt destul de solicitante şi ca numar sunt în jur de 7 sau 10 (la noi s-a ajuns la doar 3 aşa că, să nu ne plângem). La facultate probabil e mai uşor să faci un eseu decât să toceşti ca un nebun pentru un examen, dar chiar şi eseurile alea îţi dau puţină bătaie de cap, stres şi muuulte ore la bibliotecă (plus că există destul de multe cerinţe şi reguli pentru "un simplu eseu").
În viaţa de zi cu zi, aceeaşi treabă. Oamenii când merg în vizită în altă ţară pentru o săptămână sau două văd aproape tot timpul numai părţile bune. Dar trebuie să locuieşti în acel loc măcar şase luni pentru a realiza că în primele săptămâni părerile tale erau puţin exagerate. E şi normal să fii uimit şi fascinat de fiecare loc nou, de frumuseţile lui, de oameni, de civilizaţie etc., dar măcar atunci când te întorci acasă nu începe să arunci cu noroi în tot ce e românesc. Sincer, nu e frumos şi asta nu te face cu nimic mai bun sau mai civilizat, dar totuşi ai pretenţia asta atât de la tine cât şi de la ceilalţi compatrioţi.
Din păcate, ţara noastră are multe puncte slabe şi de aceea oamenii duc totul la superlativ atunci când vine vorba despre semenii noştri de peste hotare. Eu sincer aş spune că de fapt, totul este "o idee" mai bun, "o idee" mai curat, "o idee" mai frumos etc. Şi aici, de exemplu, există furturi, crime, escrocherii, mirosuri ciudate prin mijloacele de transport, gunoaie pe jos, cerşetori pe stradă (pe cele din urmă le vezi mai puţin decât în România, dar tot există) şi lista poate continua. În Londra cel puţin, găseşti o lume întreagă (la propriu) şi e normal că o să vezi unii oameni mai civilizaţi decât alţii, mai drăguţi, mai politicoşi, dar oi negre sunt peste tot.
Ca român, e destul de dificil în Anglia pentru că nu ai drept de muncă şi atunci trebuie să te rogi de unu, altu să te bage undeva la negru. Excepţie sunt studenţii care primesc permisul de muncă, cât şi alte persoane care reuşesc să urmeze cât mai multe cursuri aici şi să demonstreze că sunt la un nivel foarte bun pentru a lucra într-un anume domeniu (sau mai poţi avea permis de muncă dacă te căsătoreşti cu o persoană de origine britanică sau o persoană care are deja permis de muncă :D )
Nu încerc să descurajez pe cineva, să arăt că ar fi foarte greu în alte ţări sau ceva similar, pur şi simplu încerc să arăt că peste tot e aproximativ la fel, dar noi românii suntem atât de frustraţi şi săturaţi de propria ţară din cauza sistemului şi a conducătorilor, încât nu vrem să vedem decât ce e rău în ea. Şi bineînţeles vedem numai ce e bun la alţii.
Când am ajuns în Anglia eram convinsă ca nu voi mai pleca, că voi rămâne aici ...acum, nu mai sunt atât de sigură.
În ultimii ani au plecat atât de mulţi oameni în alte ţări (Italia fiind fruntaşă) încât uneori stau şi îmi imaginez că o să vină momentul în care în România o să rămână doar pensionarii şi câinii vagabonzi. Din fericire e doar imaginaţia mea, pentru că ştiu destul de mulţi tineri care nu ar pleca niciodată din ţară pe o perioadă nedeterminată, ba mai mult vor din toată inima să stea şi "să schimbe ceva". Şi pentru asta, îi admir! Nu vreau să par ipocrită, pentru că îmi imaginez că unii se întreabă de ce am plecat dacă tot sunt de partea celor care au rămas. Ştiu că am plecat de bună voie, deşi aş fi putut să rămân să încerc alături de ceilalţi, iar părerile sunt împărţite: unii ar spune că sunt o norocoasă pentru că am avut şansa asta, alţii ar spune că am fost laşă pentru că am ales varianta mai simplă, de a pleca în străinatate unde e mult mai uşor decat acasă.
Eu aş spune că sunt undeva la mijloc. Da, am avut oportunitatea de a pleca şi am profitat de ea, în primul rând pentru că ceea ce îmi doream să fac nu prea era luat în serios acasă (sau din contră, la noi e atât de serios încât în loc să reprezinţi media, ajungi să fii o marionetă a ei şi a societăţii), iar în al doilea rând a fost şi influenţa din partea celorlalţi- în special a familiei (oricum eu am luat decizia finală, nu a "vorbit" nimeni în locul meu).
Apoi aş vrea să clarific un lucru: nu e cu nimic muuult mai uşor aici. E mai organizat, mai disciplinat şi punct. În privinţa învăţământului, programul e într-adevăr mai lejer, dar am auzit că examenele (la liceu de exemplu) sunt destul de solicitante şi ca numar sunt în jur de 7 sau 10 (la noi s-a ajuns la doar 3 aşa că, să nu ne plângem). La facultate probabil e mai uşor să faci un eseu decât să toceşti ca un nebun pentru un examen, dar chiar şi eseurile alea îţi dau puţină bătaie de cap, stres şi muuulte ore la bibliotecă (plus că există destul de multe cerinţe şi reguli pentru "un simplu eseu").
În viaţa de zi cu zi, aceeaşi treabă. Oamenii când merg în vizită în altă ţară pentru o săptămână sau două văd aproape tot timpul numai părţile bune. Dar trebuie să locuieşti în acel loc măcar şase luni pentru a realiza că în primele săptămâni părerile tale erau puţin exagerate. E şi normal să fii uimit şi fascinat de fiecare loc nou, de frumuseţile lui, de oameni, de civilizaţie etc., dar măcar atunci când te întorci acasă nu începe să arunci cu noroi în tot ce e românesc. Sincer, nu e frumos şi asta nu te face cu nimic mai bun sau mai civilizat, dar totuşi ai pretenţia asta atât de la tine cât şi de la ceilalţi compatrioţi.
Din păcate, ţara noastră are multe puncte slabe şi de aceea oamenii duc totul la superlativ atunci când vine vorba despre semenii noştri de peste hotare. Eu sincer aş spune că de fapt, totul este "o idee" mai bun, "o idee" mai curat, "o idee" mai frumos etc. Şi aici, de exemplu, există furturi, crime, escrocherii, mirosuri ciudate prin mijloacele de transport, gunoaie pe jos, cerşetori pe stradă (pe cele din urmă le vezi mai puţin decât în România, dar tot există) şi lista poate continua. În Londra cel puţin, găseşti o lume întreagă (la propriu) şi e normal că o să vezi unii oameni mai civilizaţi decât alţii, mai drăguţi, mai politicoşi, dar oi negre sunt peste tot.
Ca român, e destul de dificil în Anglia pentru că nu ai drept de muncă şi atunci trebuie să te rogi de unu, altu să te bage undeva la negru. Excepţie sunt studenţii care primesc permisul de muncă, cât şi alte persoane care reuşesc să urmeze cât mai multe cursuri aici şi să demonstreze că sunt la un nivel foarte bun pentru a lucra într-un anume domeniu (sau mai poţi avea permis de muncă dacă te căsătoreşti cu o persoană de origine britanică sau o persoană care are deja permis de muncă :D )
Nu încerc să descurajez pe cineva, să arăt că ar fi foarte greu în alte ţări sau ceva similar, pur şi simplu încerc să arăt că peste tot e aproximativ la fel, dar noi românii suntem atât de frustraţi şi săturaţi de propria ţară din cauza sistemului şi a conducătorilor, încât nu vrem să vedem decât ce e rău în ea. Şi bineînţeles vedem numai ce e bun la alţii.
Când am ajuns în Anglia eram convinsă ca nu voi mai pleca, că voi rămâne aici ...acum, nu mai sunt atât de sigură.
marți, 19 iulie 2011
duminică, 17 iulie 2011
More Demi..
Am mai scris o data despre talentul lui Demi Lovato, dar acum ca a revenit cu un nou single, nu am putut sa nu il postez si sa imi "reinnoiesc afirmatia". Admir foarte mult pasiunea si sinceritatea de care da dovada atunci cand canta. Melodia vine ca un raspuns dupa o perioada de absenta in care ea a fost internata intr-un centru de reabilitare din cauza unor depresii si a unor probleme cu alimentatia ( sau ceva de genu asta :-j )
Enjoy!
Enjoy!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)