Am vrut să scriu acest articol în urma discuţiilor pe care le-am avut cu diverse persoane ce nu încetau să spună cât de norocoasă sunt că am reuşit să ajung în Anglia şi cum nu există ţară mai îngrozitoare decât România.
În ultimii ani au plecat atât de mulţi oameni în alte ţări (Italia fiind fruntaşă) încât uneori stau şi îmi imaginez că o să vină momentul în care în România o să rămână doar pensionarii şi câinii vagabonzi. Din fericire e doar imaginaţia mea, pentru că ştiu destul de mulţi tineri care nu ar pleca niciodată din ţară pe o perioadă nedeterminată, ba mai mult vor din toată inima să stea şi "să schimbe ceva". Şi pentru asta, îi admir! Nu vreau să par ipocrită, pentru că îmi imaginez că unii se întreabă de ce am plecat dacă tot sunt de partea celor care au rămas. Ştiu că am plecat de bună voie, deşi aş fi putut să rămân să încerc alături de ceilalţi, iar părerile sunt împărţite: unii ar spune că sunt o norocoasă pentru că am avut şansa asta, alţii ar spune că am fost laşă pentru că am ales varianta mai simplă, de a pleca în străinatate unde e mult mai uşor decat acasă.
Eu aş spune că sunt undeva la mijloc. Da, am avut oportunitatea de a pleca şi am profitat de ea, în primul rând pentru că ceea ce îmi doream să fac nu prea era luat în serios acasă (sau din contră, la noi e atât de serios încât în loc să reprezinţi media, ajungi să fii o marionetă a ei şi a societăţii), iar în al doilea rând a fost şi influenţa din partea celorlalţi- în special a familiei (oricum eu am luat decizia finală, nu a "vorbit" nimeni în locul meu).
Apoi aş vrea să clarific un lucru: nu e cu nimic muuult mai uşor aici. E mai organizat, mai disciplinat şi punct. În privinţa învăţământului, programul e într-adevăr mai lejer, dar am auzit că examenele (la liceu de exemplu) sunt destul de solicitante şi ca numar sunt în jur de 7 sau 10 (la noi s-a ajuns la doar 3 aşa că, să nu ne plângem). La facultate probabil e mai uşor să faci un eseu decât să toceşti ca un nebun pentru un examen, dar chiar şi eseurile alea îţi dau puţină bătaie de cap, stres şi muuulte ore la bibliotecă (plus că există destul de multe cerinţe şi reguli pentru "un simplu eseu").
În viaţa de zi cu zi, aceeaşi treabă. Oamenii când merg în vizită în altă ţară pentru o săptămână sau două văd aproape tot timpul numai părţile bune. Dar trebuie să locuieşti în acel loc măcar şase luni pentru a realiza că în primele săptămâni părerile tale erau puţin exagerate. E şi normal să fii uimit şi fascinat de fiecare loc nou, de frumuseţile lui, de oameni, de civilizaţie etc., dar măcar atunci când te întorci acasă nu începe să arunci cu noroi în tot ce e românesc. Sincer, nu e frumos şi asta nu te face cu nimic mai bun sau mai civilizat, dar totuşi ai pretenţia asta atât de la tine cât şi de la ceilalţi compatrioţi.
Din păcate, ţara noastră are multe puncte slabe şi de aceea oamenii duc totul la superlativ atunci când vine vorba despre semenii noştri de peste hotare. Eu sincer aş spune că de fapt, totul este "o idee" mai bun, "o idee" mai curat, "o idee" mai frumos etc. Şi aici, de exemplu, există furturi, crime, escrocherii, mirosuri ciudate prin mijloacele de transport, gunoaie pe jos, cerşetori pe stradă (pe cele din urmă le vezi mai puţin decât în România, dar tot există) şi lista poate continua. În Londra cel puţin, găseşti o lume întreagă (la propriu) şi e normal că o să vezi unii oameni mai civilizaţi decât alţii, mai drăguţi, mai politicoşi, dar oi negre sunt peste tot.
Ca român, e destul de dificil în Anglia pentru că nu ai drept de muncă şi atunci trebuie să te rogi de unu, altu să te bage undeva la negru. Excepţie sunt studenţii care primesc permisul de muncă, cât şi alte persoane care reuşesc să urmeze cât mai multe cursuri aici şi să demonstreze că sunt la un nivel foarte bun pentru a lucra într-un anume domeniu (sau mai poţi avea permis de muncă dacă te căsătoreşti cu o persoană de origine britanică sau o persoană care are deja permis de muncă :D )
Nu încerc să descurajez pe cineva, să arăt că ar fi foarte greu în alte ţări sau ceva similar, pur şi simplu încerc să arăt că peste tot e aproximativ la fel, dar noi românii suntem atât de frustraţi şi săturaţi de propria ţară din cauza sistemului şi a conducătorilor, încât nu vrem să vedem decât ce e rău în ea. Şi bineînţeles vedem numai ce e bun la alţii.
Când am ajuns în Anglia eram convinsă ca nu voi mai pleca, că voi rămâne aici ...acum, nu mai sunt atât de sigură.
joi, 21 iulie 2011
marți, 19 iulie 2011
duminică, 17 iulie 2011
More Demi..
Am mai scris o data despre talentul lui Demi Lovato, dar acum ca a revenit cu un nou single, nu am putut sa nu il postez si sa imi "reinnoiesc afirmatia". Admir foarte mult pasiunea si sinceritatea de care da dovada atunci cand canta. Melodia vine ca un raspuns dupa o perioada de absenta in care ea a fost internata intr-un centru de reabilitare din cauza unor depresii si a unor probleme cu alimentatia ( sau ceva de genu asta :-j )
Enjoy!
Enjoy!
marți, 12 iulie 2011
More Bon Jovi :D
Later edit: Alexandra, uite varianta ce am auzit-o eu la concert..ma gandeam ce norocoasa e persoana care a filmat- era atat de aproape de scena (desi putin cam creepy zoom-ul in anumite momente..) Pacat este ca pe astfel de filmari nu poti simti exact atmosfera de acolo...brilliant! believe me! :D
joi, 7 iulie 2011
10 ani de MAGIE...
Eram un copil.. aveam doar 10 ani cand m-am indragostit iremediabil de lumea magica a Hogwarts-ului...da, de lumea lui Harry Potter! Am citit pe nerasuflate fiecare carte, am vizionat cu emotie fiecare film, am trait o data cu personajele, am crescut o data cu ele...am crescut o data cu actorii..
De asemenea J.K.Rowling este o scriitoare exceptionala; a stiut sa imbine perfect realul cu fantasticul, fericirea cu tristetea, umorul cu suspansul, dragostea cu ura, viata cu moartea...A creat personaje complexe, cu personalitati si puteri incredibile, personaje de neuitat, relatii si intamplari extraordinare din care am avut ce invata si pe care nu le voi uita niciodata.
Tocmai a avut loc premiera mondiala a ultimei parti a acestui fenomen: "Harry Potter and the Deathly Hallows- Part 2". Am urmarit transmisiunea online, live din Trafalgar Square-Londra. Absoluta nebunie ce s-a intamplat acolo, niciodata nu a fost inchisa acea zona pana acum, ba chiar este confirmat ca aceasta a fost cea mai mare premiera care a existat vreodata in Marea Britanie si de asemenea cel mai mare covor rosu vazut pana acum. Bineinteles ca au existat si discursuri din partea producatorilor, regizorului, actorilor si scriitoarei- unii mai emotionati decat ceilalti, ba chiar s-au varsat si lacrimi la un moment dat, cum era si normal dupa ce te desparti de o parte din viata ta practic.
Acum astept cu nerabdare sa ajunga filmul in cinematografe, abia astept sa merg sa il vizionez, sa vad deznodamantul...insa nu astept cu nerabdare momentul genericului de final..deloc...pentru ca stiu ca acel moment inseamna sfarsitul a tot ce a fost Harry Potter si e un gand care ma intristeaza mult prea tare :-< Ok, poate nu e sfarsitul, suna prea dramatic..dar cu singuranta se incheie un capitol mare din viata lor (actorilor) si a noastra (cititorilor) si e trist oricum ;)
Si cei care nici macar nu au citit cartile nici sa nu indrazneasca sa adreseze vreun comentariu stupid la adresa lor (ex. ca ar fi carte de copii)...eu personal nici nu i le-as da unui copil sa le citeasca de la o varsta frageda (poate primele doua volume), pentru ca actiunea este atat de complexa, situatiile se schimba foarte mult, devin foarte complicate, sunt implicate foarte multe sentimente...un copil sub 12-13 ani nu ar intelege cum ar trebui aceste carti.
Carti si filme care mi-au marcat trecerea de la copilarie la adolescenta... "mi-au fost alaturi" jumatate din viata... carti si filme pe care le recomand tuturor care inca nu au avut ocazia sa se bucure de magia lor.. :)
"Lumos! I solemnly swear I`m up to no good!"
LATER EDIT: Am fost ieri la cinema sa vizionez ultima parte a filmului...a fost genial, emotionant si orice alte sentimente similare :D Am avut emotii tot filmul si nu numai pentru ca stiam ca se termina, dar aceasta ultima parte e plina de actiune, de suspans...si bineinteles ca nu lipseste nici umorul..mai putin decat in alte parti ale filmului, dar e acolo...Acest lucru se datoreaza in mare parte lui Ron, care a fost mereu personajul meu preferat din carte...iar Rupert Grint il interpreteaza perfect in film ...dar ce sa mai comentez: Go see the movie! :D
De asemenea J.K.Rowling este o scriitoare exceptionala; a stiut sa imbine perfect realul cu fantasticul, fericirea cu tristetea, umorul cu suspansul, dragostea cu ura, viata cu moartea...A creat personaje complexe, cu personalitati si puteri incredibile, personaje de neuitat, relatii si intamplari extraordinare din care am avut ce invata si pe care nu le voi uita niciodata.
Tocmai a avut loc premiera mondiala a ultimei parti a acestui fenomen: "Harry Potter and the Deathly Hallows- Part 2". Am urmarit transmisiunea online, live din Trafalgar Square-Londra. Absoluta nebunie ce s-a intamplat acolo, niciodata nu a fost inchisa acea zona pana acum, ba chiar este confirmat ca aceasta a fost cea mai mare premiera care a existat vreodata in Marea Britanie si de asemenea cel mai mare covor rosu vazut pana acum. Bineinteles ca au existat si discursuri din partea producatorilor, regizorului, actorilor si scriitoarei- unii mai emotionati decat ceilalti, ba chiar s-au varsat si lacrimi la un moment dat, cum era si normal dupa ce te desparti de o parte din viata ta practic.
Acum astept cu nerabdare sa ajunga filmul in cinematografe, abia astept sa merg sa il vizionez, sa vad deznodamantul...insa nu astept cu nerabdare momentul genericului de final..deloc...pentru ca stiu ca acel moment inseamna sfarsitul a tot ce a fost Harry Potter si e un gand care ma intristeaza mult prea tare :-< Ok, poate nu e sfarsitul, suna prea dramatic..dar cu singuranta se incheie un capitol mare din viata lor (actorilor) si a noastra (cititorilor) si e trist oricum ;)
Si cei care nici macar nu au citit cartile nici sa nu indrazneasca sa adreseze vreun comentariu stupid la adresa lor (ex. ca ar fi carte de copii)...eu personal nici nu i le-as da unui copil sa le citeasca de la o varsta frageda (poate primele doua volume), pentru ca actiunea este atat de complexa, situatiile se schimba foarte mult, devin foarte complicate, sunt implicate foarte multe sentimente...un copil sub 12-13 ani nu ar intelege cum ar trebui aceste carti.
Carti si filme care mi-au marcat trecerea de la copilarie la adolescenta... "mi-au fost alaturi" jumatate din viata... carti si filme pe care le recomand tuturor care inca nu au avut ocazia sa se bucure de magia lor.. :)
"Lumos! I solemnly swear I`m up to no good!"
LATER EDIT: Am fost ieri la cinema sa vizionez ultima parte a filmului...a fost genial, emotionant si orice alte sentimente similare :D Am avut emotii tot filmul si nu numai pentru ca stiam ca se termina, dar aceasta ultima parte e plina de actiune, de suspans...si bineinteles ca nu lipseste nici umorul..mai putin decat in alte parti ale filmului, dar e acolo...Acest lucru se datoreaza in mare parte lui Ron, care a fost mereu personajul meu preferat din carte...iar Rupert Grint il interpreteaza perfect in film ...dar ce sa mai comentez: Go see the movie! :D
marți, 5 iulie 2011
Si ne ducem la vale...
...cu BAC-ul vietii. Tot citeam titluri pe diverse pagini de internet care aveau legatura cu "dezastrul de la Bac" si nu stiam despre ce e vorba. Astfel dau un search pe google si aflu cum in minunata noastra tara putin mai mult de jumatate dintre "absolventii de liceu" (ca doar au absolvit, au purtat robe si toci, au avut si banchet etc.) nu au fost in stare sa treaca examenele. Am ramas putin (mai mult) uimita de aceasta stire; adica ok, de cand e lumea au existat elevi care au picat aceste probe, asta e nu toti sunt in stare, dar doar 44,47% promovabilitate?! e deja culmea prostiei. Sau a inconstientei pentru ca am auzit printre numeroasele motive ca "subiectele au fost prea grele" si ca "nu s-a putut copia".
In primul rand subiectele nu au fost "prea grele" deloc (si acum ma refer in cazul umanistilor, pentru ca si eu am fost la profil uman, deci nu ma pot pronunta in cazul probelor de matematica sau fizica). M-am uitat peste subiecte si am rezolvat pe loc atat cat a fost nevoie pentru ca a lua o nota decenta (si asta folosind cunostinte de acum un an, fara a mai citi un rand pe parcurs). Si acum nu ma laud, nu ma dau mare desteapta, nu am pretins niciodata ca sunt, dar totul ar fi fost mult mai usor pentru elevi daca ar fi invatat/citit macar o data. Eu m-am pus pe invatat cu doua saptamani inainte de bac dar aici totul depinde de persoana, cat de repede asimileaza informatia, daca are memorie buna sau nu, dar in primul rand vointa si motivatie.
In al doilea rand, revolta asta ca nu s-a putut copia e stupida de-a dreptul. Pai tu te duci la examen bun bazat ca vei putea copia de la vreun `tocilar`? In ritmul asta normal ca tara noastra se duce la vale, daca nimeni nu isi mai da interesul pentru nimic, totul se rezolva cu `noroc chior`, cu pile si cu bani. Pana la urma si examenul asta nu il dai numai pentru o nota, il dai si pentru tine, pentru cunostintele tale, contribuie macar putin la cultura ta generala -desi mereu am fost de acord ca sistemul de azi indobitoceste elevii in ultimul hal, pentru ca la noi nu se invata putin si bun, ci mult si prost...dar ceva ceva tot trebuie sa iti ramana in minte.
Alta chestie interesanta e ca oamenii de pe la universitati se ingrijoreaza ca nu o sa aiba studenti ...dar lasa ca e mai bine asa, in sfarsit o sa mearga la facultate cei care chiar sunt in stare, nu tot prostul, cum se zice acum. Asa sunt scutiti si profesorii de lucrari prea multe de corectat, dar mai ales de nervii care si-i fac cand vad cat de dezinteresati sunt unii.
Sper totusi ca elevii ce vin in urma noastra sa fie putin mai constienti, mai maturi, sa realizeze ca tara noastra e intr-un continuu declin si trebuie trezita la realitate, pentru a avea un viitor mai bun, unul in care oamenii sa nu fuga disperati prin alte tari, un viitor unde nu trebuie sa "lupti" pentru a demonstra ca tara asta chiar exista, si ca nu e plina de tigani/hoti/analfabeti/cersetori, ci de oameni destepti si capabili.
P.S. Nu prea are legatura melodia cu post-ul dar fix asta mi-a venit in minte in timp ce scriam articolul...
In primul rand subiectele nu au fost "prea grele" deloc (si acum ma refer in cazul umanistilor, pentru ca si eu am fost la profil uman, deci nu ma pot pronunta in cazul probelor de matematica sau fizica). M-am uitat peste subiecte si am rezolvat pe loc atat cat a fost nevoie pentru ca a lua o nota decenta (si asta folosind cunostinte de acum un an, fara a mai citi un rand pe parcurs). Si acum nu ma laud, nu ma dau mare desteapta, nu am pretins niciodata ca sunt, dar totul ar fi fost mult mai usor pentru elevi daca ar fi invatat/citit macar o data. Eu m-am pus pe invatat cu doua saptamani inainte de bac dar aici totul depinde de persoana, cat de repede asimileaza informatia, daca are memorie buna sau nu, dar in primul rand vointa si motivatie.
In al doilea rand, revolta asta ca nu s-a putut copia e stupida de-a dreptul. Pai tu te duci la examen bun bazat ca vei putea copia de la vreun `tocilar`? In ritmul asta normal ca tara noastra se duce la vale, daca nimeni nu isi mai da interesul pentru nimic, totul se rezolva cu `noroc chior`, cu pile si cu bani. Pana la urma si examenul asta nu il dai numai pentru o nota, il dai si pentru tine, pentru cunostintele tale, contribuie macar putin la cultura ta generala -desi mereu am fost de acord ca sistemul de azi indobitoceste elevii in ultimul hal, pentru ca la noi nu se invata putin si bun, ci mult si prost...dar ceva ceva tot trebuie sa iti ramana in minte.
Alta chestie interesanta e ca oamenii de pe la universitati se ingrijoreaza ca nu o sa aiba studenti ...dar lasa ca e mai bine asa, in sfarsit o sa mearga la facultate cei care chiar sunt in stare, nu tot prostul, cum se zice acum. Asa sunt scutiti si profesorii de lucrari prea multe de corectat, dar mai ales de nervii care si-i fac cand vad cat de dezinteresati sunt unii.
Sper totusi ca elevii ce vin in urma noastra sa fie putin mai constienti, mai maturi, sa realizeze ca tara noastra e intr-un continuu declin si trebuie trezita la realitate, pentru a avea un viitor mai bun, unul in care oamenii sa nu fuga disperati prin alte tari, un viitor unde nu trebuie sa "lupti" pentru a demonstra ca tara asta chiar exista, si ca nu e plina de tigani/hoti/analfabeti/cersetori, ci de oameni destepti si capabili.
P.S. Nu prea are legatura melodia cu post-ul dar fix asta mi-a venit in minte in timp ce scriam articolul...
vineri, 1 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)