Avem o ţară frumoasă...

Ştiam asta de ceva vreme, dar săptămâna trecută mi-am întărit părerile (din nou). Lăsând la o parte faptul că nu suntem bine văzuţi în celelalte ţări, că suntem asociaţi cu ţiganii, că avem reputaţie de cerşetori/hoţi/criminali sau că unii dintre români nu ştiu nici măcar să păstreze ţara curată, (cam multe puncte slabe, nu? Şi încă aş mai putea adăuga, dar nu asta vreau să pun în evidenţă acum) din punct de vedere al peisajelor, avem o ţară minunată! Sincer!

Avem atât de multe locuri frumoase ce merită să fie vizitate...nu numai Castelul Peleş sau Bran sau capitala. Avem munţi, dealuri, câmpii, podişuri, peşteri, mare, deltă; ce mai?! "Avem di tăti!".

Eu personal, de când mă ştiu mi-a plăcut mai mult la munte; este foarte frumos şi la mare (apus, răsărit, mers desculţ la marginea mării, pescăruşi) dar totuşi, acolo este loc de mers vara. La munte însă este cu totul altceva; poţi merge oricând, în orice anotimp şi mereu vei găsi câte ceva de făcut: de la stat într-o căbănuţă lângă sobă (savurând un ceai, o ciocolată caldă sau un vin fiert) până la plimbări pe drumurile forestiere sau alpinism.

Ideea e că, mergând pe la munte săptămâna trecută, am avut ocazia de a vedea multe peisaje splendide, asemenea celor care le citim în cărţi, peisaje de la care nu îţi poţi lua ochii; peisaje care arătau adevărata faţă a României: o ţară extrem de frumoasă!