Unde eşti copilărie...?

Am fost rugaţi să aducem astăzi la ora de engleză una sau mai multe poze cu noi de când eram mici şi să povestim despre copilăria noastră. Cred că a fost una din cele mai faine ore posibile..nu manuale, nu caiete, nu timpuri verbale; doar amintiri şi zâmbete copilăreşti! :)
Este aşa frumos să îţi aduci aminte de vremurile în care singurele griji erau să ieşi afară cu ceilalţi copii, să faci tot felul de năzbâtii, să caţeri toţi copacii, să alergi prin toate parcurile. Eu personal niciodată nu am ascultat când mi s-a spus să nu merg în parc sau pe stadion, deşi ştiam că e periculos (cei din Roman cunosc :P) ..dar cum să nu mergi în parc sau pe stadion iarna, când zăpada ne ajungea la brâu? Sau primăvara să te tăvăleşti prin iarba verde abia crescută? Iar toamna, era o plăcere să adunăm toate frunzele uscate şi să ne aruncăm în ele. Pentru cei care zic că odată cu generaţia `80, s-a terminat şi perioada copilăriilor frumoase: vă înşelaţi! Şi generaţia `90 a prins o copilărie minunată. Am jucat şi noi "turul Franţei", şotron, frunza, lapte gros, de-a v-aţi ascunselea, omul negru şi încă multe altele. Am mâncat şi noi prăjituri din aceeaşi farfurie, am băut suc brifcor şi la dozator, iar ciocolata şi fructele exotice erau rarităţi pentru unii dintre noi. Eh, şi lista e atât de mare...
Lucrul cel mai important este de fapt, să nu uităm niciodată să trăim nostalgia copilăriei, să nu uităm de cei care ne-au învăţat să fim ceea ce suntem astăzi, de cei care ne-au ajutat, ne-au sfătuit, ne-au lăudat sau de cei care ne-au mai certat uneori ( totul a fost, însă, spre binele nostru).
Să nu uităm că mereu trebuie să existe în noi, copilul de odinioară!