Sunt ok..

Da, sunt impulsivă; da, sunt încăpăţânată; da, vorbesc uneori mai mult decât ar trebui; da, sunt prea geloasă;...dar hai să spun şi: da, sunt sociabilă; da, sunt onestă; da, pot fi de încredere; da, pot fi plină de energie azi şi poate lipsită de viaţă mâine; da, sunt emotivă şi ţin la persoanele apropiate mie....

Pot spune că această mini descriere a fost un fel de confesiune, ba mai mult, o modalitate de a arăta că sunt capabilă să văd care îmi sunt calităţile sau defectele şi să le accept.
Prea multe persoane în ziua de astăzi din invidie, sau plictiseală, critică tot ceea ce îi înconjoară, de la lucruri până la alte persoane. Şi nu înteleg de ce. De ce nu se văd pe ei întâi, înainte de a critica pe alţii? De fapt, de ce firea omului este aşa? Pentru că, aş fi ipocrită dacă nu aş recunoaşte că şi eu, m-am trezit uneori în situaţia de a "bârfi" pe altcineva. Şi nu este un lucru bun şi nici de bun gust, dar ca să vin în apărarea mea (oarecum:P) recunosc următorul lucru: dacă se întâmplă să vorbesc pe cineva, este pentru că persoana în cauză debordează de prostie, invidie, nesimiţire sau alte aspecte negative(şi nici măcar nu e conştientă de asta- ba mai mult crede întotdeauna că e nedreptăţită sau neînţeleasă). Niciodată nu mă voi lua de cineva pentru că e prea bun, prea deştept, prea educat...cel mult îl voi lăuda şi îl voi admira pentru calităţile sale.
Mai frustrante sunt persoanele care spun cu voce tare gândurile nu prea pozitive asupra felului în care arată anumiţi inşi de pe stradă, pe care de altfel nici nu îi cunosc. Acest lucru chiar mi se pare de prost gust şi lipsit de "cei 7 ani de acasă". Nu mi se pare normal să jigneşti o persoană în plină stradă doar pentru distracţie sau din prea mult narcisism. Aceşti oameni chiar nu au viaţă proprie şi vor să îşi ascundă slăbiciunile sub masca lor de "terminatori" şi sub limbajul de doi bani pe care îl au. Oameni pentru care nu merită să îţi baţi capul...Mintea şi sufletul unui om nu se judecă după apariţia fizică. Păcat însă, că în România cel puţin, încă nu se înţelege chestia asta.

Şi...da, nu sunt frumoasă...dar nici urâtă...sunt eu şi sunt ok aşa cum sunt. Cei care mă cunosc nu au decât să mă accepte astfel, pentru că nu am intenţia de a mă schimba prea curând, doar pentru că aşa vor alţii. Acest lucru se va întâmpla numai atunci când voi simţi că e nevoie de o "reinventare" a propriei persoane. ;))