vineri, 10 februarie 2012

Invidia

"Invidia
Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic - ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel.
Şi-a luat şi un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi.
A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan.
Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, bijuterii. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast.
În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodigarzi şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vilă - la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia - la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgameş, Ghandi şi Declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale.
L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Aşa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, femei.
Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev.
Lupta era strânsă, dar echilibrată.
În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA.
Am răsfoit atunci fericiţi Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie.
Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.
Şi atunci ne-a cuprins invidia...
Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"
* Dan Puric *

marți, 7 februarie 2012

Isterie

Ştiu că sunt ciudată în privinţa asta, dar de asemenea sunt sigură că nu sunt singura care o păţeşte: descopăr o melodie/film, sunt înnebunită după chestia descoperită şi oarecum încerc să le spun şi altora dar ei sunt indiferenţi. Apoi vine cineva oarecare (sau mai bine spus, de multe ori vine careva mai popular) şi postează aceeaşi chestie pe o reţea de socializare şi atunci începe isteria. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, mă bucur că în sfârşit se bucură şi restul de o muzică bună sau un film foarte bine regizat, mă bucur că în sfârşit se promovează mai bine, până la urmă mai bine mai târziu decât niciodată. Dar apoi vine toată lumea şi îţi sare în cap, "vai ai văzut asta?" ,"trebuie neapărat să asculţi melodia asta!" etc. etc. Mda, şi toată lumea e înnebunită şi te stresează şi pe tine, apoi stai şi te gândeşti "oameni buni, unde aţi fost până acum?!. Între timp tu mergi mai departe şi apoi se reia ceea ce am relatat mai devreme.
Ăsta e mersul lucrurilor şi nici că o să se schimbe, dar cred eu că am un pitic pe creier şi mă stresează de fiecare dată când mi se întâmplă asta. Eh, pun mai jos coverul realizat de WOTE (Walk Off The Earth) la melodia "Somebody that I used to know"- Gotye, melodie ce a creat recent o mare isterie pe facebook. Da, îmi place mai mult cover-ul! (bineînţeles că îmi place şi originalul, doar fără el nu s-ar fi putut face un cover, nu?)..Ok, enjoy! :D

vineri, 3 februarie 2012

Life of a book

Un clip ce l-am vizionat pe blog-ul lui Radu, care la rândul lui l-a preluat de pe Obisnuit.eu- Blog despre tehnologie si placeri cognitive.
Am rămas fascinată de această animaţie, mi-a placut enorm metafora cărţilor ce prind viaţă o dată ce sunt citite. Cine ştie, poate chiar aşa se întâmplă de fiecare dată când deschidem o carte şi îi descoperim povestea. Vă invit să vizionaţi şi să vă bucuraţi de această scurtă animaţie din care se pot învăţa multe! Pentru cine are ochi să vadă şi minte să înţeleagă...