Mi-am adus aminte de articolul în care am scris despre faptul că nu există un "moment potrivit" pentru a spune/face anumite chestii... dar ştiu că există, sau vreau să cred că există, o "persoană potrivită" pentru fiecare. Acea jumătate care îţi lipseşte, acea parte din tine care ştii că nu e întreagă, acea persoană care te completează perfect, acea persoană a cărei defecte le ştii şi totuşi sentimentele sunt la fel. Deşi teoretic perfecţiunea nu există, persoana perfectă pentru noi e acolo undeva şi ne aşteaptă...iar noi simţim când el/ea e "cel/cea potrivit/ă", când nu îţi poţi închipui că poţi fi cu altcineva...pur şi simplu simţi că aşa ar trebui să fie..problema apare atunci când el/ea nu simte la fel. Atunci, ce facem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu