Am vrut să scriu acest articol în urma discuţiilor pe care le-am avut cu diverse persoane ce nu încetau să spună cât de norocoasă sunt că am reuşit să ajung în Anglia şi cum nu există ţară mai îngrozitoare decât România.
În ultimii ani au plecat atât de mulţi oameni în alte ţări (Italia fiind fruntaşă) încât uneori stau şi îmi imaginez că o să vină momentul în care în România o să rămână doar pensionarii şi câinii vagabonzi. Din fericire e doar imaginaţia mea, pentru că ştiu destul de mulţi tineri care nu ar pleca niciodată din ţară pe o perioadă nedeterminată, ba mai mult vor din toată inima să stea şi "să schimbe ceva". Şi pentru asta, îi admir! Nu vreau să par ipocrită, pentru că îmi imaginez că unii se întreabă de ce am plecat dacă tot sunt de partea celor care au rămas. Ştiu că am plecat de bună voie, deşi aş fi putut să rămân să încerc alături de ceilalţi, iar părerile sunt împărţite: unii ar spune că sunt o norocoasă pentru că am avut şansa asta, alţii ar spune că am fost laşă pentru că am ales varianta mai simplă, de a pleca în străinatate unde e mult mai uşor decat acasă.
Eu aş spune că sunt undeva la mijloc. Da, am avut oportunitatea de a pleca şi am profitat de ea, în primul rând pentru că ceea ce îmi doream să fac nu prea era luat în serios acasă (sau din contră, la noi e atât de serios încât în loc să reprezinţi media, ajungi să fii o marionetă a ei şi a societăţii), iar în al doilea rând a fost şi influenţa din partea celorlalţi- în special a familiei (oricum eu am luat decizia finală, nu a "vorbit" nimeni în locul meu).
Apoi aş vrea să clarific un lucru: nu e cu nimic muuult mai uşor aici. E mai organizat, mai disciplinat şi punct. În privinţa învăţământului, programul e într-adevăr mai lejer, dar am auzit că examenele (la liceu de exemplu) sunt destul de solicitante şi ca numar sunt în jur de 7 sau 10 (la noi s-a ajuns la doar 3 aşa că, să nu ne plângem). La facultate probabil e mai uşor să faci un eseu decât să toceşti ca un nebun pentru un examen, dar chiar şi eseurile alea îţi dau puţină bătaie de cap, stres şi muuulte ore la bibliotecă (plus că există destul de multe cerinţe şi reguli pentru "un simplu eseu").
În viaţa de zi cu zi, aceeaşi treabă. Oamenii când merg în vizită în altă ţară pentru o săptămână sau două văd aproape tot timpul numai părţile bune. Dar trebuie să locuieşti în acel loc măcar şase luni pentru a realiza că în primele săptămâni părerile tale erau puţin exagerate. E şi normal să fii uimit şi fascinat de fiecare loc nou, de frumuseţile lui, de oameni, de civilizaţie etc., dar măcar atunci când te întorci acasă nu începe să arunci cu noroi în tot ce e românesc. Sincer, nu e frumos şi asta nu te face cu nimic mai bun sau mai civilizat, dar totuşi ai pretenţia asta atât de la tine cât şi de la ceilalţi compatrioţi.
Din păcate, ţara noastră are multe puncte slabe şi de aceea oamenii duc totul la superlativ atunci când vine vorba despre semenii noştri de peste hotare. Eu sincer aş spune că de fapt, totul este "o idee" mai bun, "o idee" mai curat, "o idee" mai frumos etc. Şi aici, de exemplu, există furturi, crime, escrocherii, mirosuri ciudate prin mijloacele de transport, gunoaie pe jos, cerşetori pe stradă (pe cele din urmă le vezi mai puţin decât în România, dar tot există) şi lista poate continua. În Londra cel puţin, găseşti o lume întreagă (la propriu) şi e normal că o să vezi unii oameni mai civilizaţi decât alţii, mai drăguţi, mai politicoşi, dar oi negre sunt peste tot.
Ca român, e destul de dificil în Anglia pentru că nu ai drept de muncă şi atunci trebuie să te rogi de unu, altu să te bage undeva la negru. Excepţie sunt studenţii care primesc permisul de muncă, cât şi alte persoane care reuşesc să urmeze cât mai multe cursuri aici şi să demonstreze că sunt la un nivel foarte bun pentru a lucra într-un anume domeniu (sau mai poţi avea permis de muncă dacă te căsătoreşti cu o persoană de origine britanică sau o persoană care are deja permis de muncă :D )
Nu încerc să descurajez pe cineva, să arăt că ar fi foarte greu în alte ţări sau ceva similar, pur şi simplu încerc să arăt că peste tot e aproximativ la fel, dar noi românii suntem atât de frustraţi şi săturaţi de propria ţară din cauza sistemului şi a conducătorilor, încât nu vrem să vedem decât ce e rău în ea. Şi bineînţeles vedem numai ce e bun la alţii.
Când am ajuns în Anglia eram convinsă ca nu voi mai pleca, că voi rămâne aici ...acum, nu mai sunt atât de sigură.
Intr-adevar, "Strainatatea" e un subiect arhidezbatut la noi si sincer m-am cam saturat de el. Situatia noastra economica nu e una dintre cele mai bune, dar romanii au impresia ca o criza financiara sa depaseste in doi si ca de acum ar trebuie sa traim din nou fericiti si cu salarii mari, scoase de nu stiu unde, avand in vedere ca noi nu producem. Si daca multi pleaca dincolo de granita pentru un salariu mai bun fie el si la negreu, ajung sa vada strainatatea ca pe ceva frumos,din cauza societatii gazde.In Romania nimeni nu te respecta,toti sunt niste lupi deghizati in oi, care lupta numai pentru ei. Noi ne-am dezobisnuit cu munca, iar cei care muncesc sunt tratati neglijent. Urasc politica, dar cel mai tare urasc demoralizarea asta cum ca nu poti face nimic. Si nu ne-ar lipsi o lectie de patriotism. Din pacate nu are cine sa ne-o mai deie.
RăspundețiȘtergere